Evaluarea Acțiunilor

Actiunile sunt titluri ce atesta un drept de proprietate asupra unei parti a capitalului social al societatii emitente. Pe langa dreptul de proprietate asupra unei parti a societatii emitente, actiunile confera si alte drepturi, dintre care cele mai importante sunt:

• dreptul de a primi in fiecare an o cota parte din profitul societatii (sub forma de dividende) corespunzatoare cu numarul de actiuni detinute si cu suma alocata de conducerea societatii pentru plata dividendelor. Datorita faptului ca acest dividend poate varia (sau poate fi chiar zero), actiunile se mai numesc si valori mobiliare cu venit variabil.

• dreptul la informare cu privire la evolutia economico-financiara a intreprinderii.

• dreptul de a participa la hotararile importante cu privire la activitatea societatii, precum si la conducerea societatii, prin participarea la Adunarile Generale ale Actionarilor (AGA), respectiv prin posibilitatea de a alege si de a fi ales in consiliul de administratie al societatii.

Actionarul primeste un dividend, dupa ce din beneficiile brute s-au efectuat scazaminte pentru plata impozitelor si constituirea rezervelor legale.

In caz de lichidare a societatii, actionarul va primi sumele cu care a contribuit la crearea capitalului, insa numai dupa ce au fost achitate datoriile catre ceilalti creditori. Detinatorul unei actiuni care doreste sa-si recapete fondurile imobilizate nu poate sa ceara intreprinderii contravaloarea lor, dar le poate negocia pe pietele de actiuni.

Cursul actiunilor poate fluctua peste sau sub valoarea nominala,in functie de rezultatul economicio-financiar al firmei,rezultatele care sunt obtinute din bilanturile si conturile de profit si pierdere care trebuie sa fie publicate.

Actiunile nu aduc in principiu venituri certe. In unele tari occidentale actiunile pot fi de doua feluri : comune si preferentiale.

• Actiunile comune reprezinta o asociere deplina si fara nici o rezerva la castigurile sau pierderile intreprinderii.

Dividendele se dimensioneaza corespunzator rezultatului financiar din fiecare an fiscal. Cei care au actiuni comune sunt proprietarii reali ai societatii care controleaza conducerea acesteia, au drept de vot si isi asuma riscul in caz de pierderi sau lichidare. Ei vor beneficia cel mai mult de rezultatele pozitive obtinute.

Detinatorilor de actiuni comune nu li se vor garanta dividendele care sunt conditionate de obtinerea de profit.

• Actiunile preferentiale confera o serie de privilegii, cum sunt stabilirea nivelului dividendelor in momentul emiterii actiunilor, posibilitatea ulterioara de convertire a acestora in actiuni comune, ascumpararea prioritara de catre societate a acestor actiuni, reptul prioritar la rascumpararea capitalului in caz de lichidare a societatii.

Pe parcursul activitatii societatii se pot emite actiuni noi, in vederea sporirii capitalului social, cu mentiunea ca aceste actiuni le confera posesorilor aceleasi drepturi ca in cazul actiunilor vechi.

Vechii actionari au un drept preferential la subscriere, atunci cand se procedeaza la cresterea capitalului social. Capitalul suplimentar va fi egal cu numarul actiunilor deinmultit cu pretul (valoarea) de emisiune.

Pretul emisiunii este de obicei inferior actiunilor la bursa pentru a se asigura ca vor exista suficienti subscriitori pentru emisiunea respectiva. Daca pretul emisiunii este mai mare decat pretul actiunilor la bursa, acestea ar fi neatragatoare pentru posibilii cumparatori.

Riscurile si scopurile.

Inainte de a lua decizie referitor la emisiunea hirtiilor de valoare este necesar de:

• determinat scopurile emisiunii petrecute a hirtiilor de valoare;

• analizat riscurile;

• calculat eficienta financiara a operatiunii petrecute;

• prelucrat tehnologia operatiunii.

Emisiunea actiunilor este necesara la infiintarea societatii pe actiuni sau la schimbarea structurii altei forme de proprietate in cea actionara prin efectuarea primei emisiuni de actiuni.

Emisiunile repetate pot fi efectuate:

• in primul rind, prin organizarea plasarii publice sau private a doua, a treia, etc emisiunilor si vinzarea actiunilor primilor lor detinatori;

• in al doilea rind, prin capitalizarea mijloacelor proprii.

Pentru a intelege esenta riscului este necesar de a cunoaste formele lui.. Pe piata secundara acest risc se manifesta prin micsorarea pretului asteptat al realizarii actiunilor sau modificarii marimii comisioanelor pentru realizarea lor. Cu cit mai putine sunt sansele realizarii actiunilor cu atit mai inalt este riscul lichiditatii.

• Riscul de timp- riscul emiterii acţiunii sau alteia hartii de valoare în timpul neoptimal, ce presupune posibilitatea unor pierderi.

• Riscul tehnic este legat de deservirea operatiunii date. Pentru emitent- riscul platii pentru actiunile vindute. Sistemul efectiv de decontari permite neplata in decursul unei periode de timp pentru actiunile procurate.

• Riscul operaţional în condiţiile contemporane în principiu este legat de neprofesionalizmul personalului, care îndeplineşte însărcinările cu încălcări în tehnologia operaţiunilor cu valori mobiliare, şi de defecte în sistemele tehnologice.

Dar riscul principal este riscul neplasării. Dacă în rezultatul vanzării acţiunilor investitorul a realizat mai puţin de 50% din acţiuni emise şi a fost achitat mai puţin de 50% din capitalul statutar, organul registrator considera subscrierea nevalabila.

Nivelul acestei forme de risc se determina prin:

• atractivitatea investitionala a actiunii;

• existenta pe piata a cererii solvabile;

• activitatea investitionala in alte aspecte a pietei financiare.

Nestabilitatea in sfera financiara si bancara, starea critica a majoritatii ramurilor din economie micsoreaza atractivitatea investitionala a actinilor a investitorilor autohtoni.

Din pozitia emitentului costul dobindirii capitalului nu este determinat, adica nu este determinat la emisiunea actiunilor, deoarece marimea dividendelor se stabileste si ele se platesc anual conform deciziei Consiliului de Directori, aprobata de Adunarea Generala a Actionarilor, dar in unele perioade pot in general sa nu fie platite.