Evaluarea Procesului de Gestiune a Riscurilor Financiare

INTRODUCERE

Riscul şi incertitudinea sunt realităţi care au însoţit societatea umană pe tot parcursul dezvoltării sale. În vremurile de astăzi, datorită presei şi a jurnalelor de actualităţi de la radio şi televiziune, în casele noastre ajung zilnic ştiri ce privesc evenimente negative de cele mai diverse feluri (de la calamităţi naturale la scăderi ale indicilor bursieri, de la jafuri armate la greve şi mişcări sociale), care afectează viaţa unor indivizi, organizaţii, comunităţi sau chiar naţiuni întregi.

Riscul se referă la condiţii sau circumstanţe care se află în afara controlului managementului organizaţiei şi care, dacă apar, au un impact nefavorabil asupra activităţii desfăşurate. Aşadar este vorba despre un potenţial pericol, ex. anumite evenimente, acţiuni sau lipsa de acţiuni care, dacă au loc, pot pune în pericol resursele şi/sau realizarea obiectivelor stabilite.

Managementul riscului reprezintă un proces complex de abordare ştiinţifică a riscurilor, care utilizează resurse materiale, financiare şi umane pentru atingerea obiectivelor, vizând reducerea expunerii la pierderi.

În procesul de management al riscului sunt urmărite, pe de o parte costurile şi economiile legate de tratarea expunerii la risc, precum şi asigurarea continuităţii, existenţei şi funcţionării entităţii.

In acest context, analiza riscului reprezinta o demensiune importanta a managementului strategic al intreprinderii a carei necesitate deriva din faptul ca intreprinderea nu are control deplin asupra fluxurilor viitoare de rezultat. Controlul dinamicii riscului, prevenirea si limitarea factorilor de risc reprezinta obiectul managementului riscului, care se realizeaza intr-o succesiune de pasi, precum: identificarea riscului; analiza si evaluarea riscului; determinarea interventilor prioritare pentru limitarea riscului; tratamentul riscului.

Capitolul I. Abordari teoretice privind riscurile financiare

I.1. Considerente generale privind conceptul teoretic al riscului financiar

Conform primelor abordări, riscul se limitează la situaţiile în care se pot identifica probabilităţi obiective pentru rezultatele posibile. Aceleaşi abordări susţin că incertitudinea descrie situaţiile în care identificarea probabilităţilor obiective este imposibilă. Se recunoaşte imposibilitatea asocierii unor probabilităţi obiective la rezultatele posibile ale deciziilor economice. Din această perspectivă, concluzia primelor abordări este că deciziile economice sunt supuse incertitudinii, şi nu riscului .

Conceptul de risc are acceptiuni diverse si nu intotdeauna negative. In limbajul comun nu se face distinctie intre risc si incertitudine.

In teoria financiara, incertitudinea deriva din faptul ca nu se poate anticipa cu precizie ceea ce se va intampla in viitor. In opinia unor autori, riscul se refera la incertitudinea “care conteaza”, adica aceea care este in masura sa influenteze rezultatele asteptate de posesorii unor capitaluri, active financiare etc. Orice situatie riscanta este incerta, dar poate exista incertitudine si fara risc.

Teoria financiara percepe si apreciaza riscul prin prisma variabilitatii indicatorilor de rezultat sau a randamentelor. Variabilitatea rezultatelor, adica neconcordanta dintre ipotezele realizate ex-ante, in legatura cu viitorul, si ceea ce s-a realizat efectiv, ex-post, se poate manifesta fie negativ fie pozitiv. Aceasta face ca riscul sa fie inteles in dublu sens: ca o oportunitate de a obtine mai mult decat s-a sperat si ca o dauna sau pierdere posibila. Riscul este cu atat mai mare, cu cat mai mare va fi amplitudinea variatiei rezultatului in jurul valorii rezulatului asteptat .

Riscul reprezintă un concept relativ nou în materie de management financiar care a început a fi studiat în timpul Renaşterii. Când oamenii s-au desprins de anumite constrângeri ale trecutului. Primele abordări ale acestei teme au loc odată cu apariţia teoriei probabilităţii în anul 1654. Utilizarea acestei teorii a produs o schimbare radicală în materie de percepere a incertitudinii, deoarece aceasta ne arată logică în luarea deciziilor. Un alt element privind apariţia riscului îl constituie, apariţia în anul 1738 a noţiunii d utilitate marginala descrescânda. Conform cu aceasta, într-un joc, sporirea utilităţii ca urmare a obţinerii unui câştig ar putea fi mai mică decât scăderea utilităţii determinată de pierdere. Astfel asumarea riscului ar fi iraţională plasând problema alegerii în condiţii de risc şi incertitudine înafara domeniului teoriei economice.

Noţiunea de risc cunoaşte o serie de abordări în literatura de specialitate. Plecand de la acestea rezulta că nu exista o definiţie universală a noţiunii de risc şi un consens privind criteriile de clasificare a acestuia. Riscul devine astfel un concept ce poate fi abordat din perspective diferite, în funcţie de domeniul în care se manifestă.