Evaluarea Procesului de Gestiune a Riscurilor Financiare

Cap. 1 CONCEPTE PRIVIND RISCURILE FINANCIARE

1.1 Conceptul de risc şi semnificaţiile sale

A vorbi despre risc a fost şi rămâne o provocare. Orice activitate economică desfăşurată implică un risc, însă în cazul instituţiilor care furnizează servicii financiare, sintagma cea mai potrivită o reprezintă “riscul este meseria mea”. Şi totuşi, în condiţii de incertitudine, în care societăţile financiare se bazează în principal pe promisiuni şi prognoze, afacerile din acest domeniu fiind dintre cele mai prospere din lume. Secretul este desigur un management adecvat al riscurilor.

Orice întreprinzător care se deţine o anumită afacere, trebuie totodată cu evaluarea resurselor să măsoare şi să cântărească riscul pe care îl implică în această angajare. Iar după finalizarea investiţiei, este necesar ca întreprinzătorul să monitorizeze permanent modul de recuperare a investiţiei din veniturile încasate, pentru a preîntâmpina eventualele riscuri.

Termenul de risc în general, este definit în diverse moduri în lucările de specialitate autohtone şi străine. Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, termenul de risc provine din limba franceză, de la cuvântul risqué şi semnifică o “posibilitate de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de a suporta o pagubă: pericol posibil”.

Mihai Toma susţine că “orice investiţie comportă un risc. Cu cât riscul este mai mare cu atât sporeşte pretenţia asupra remunerării capitalului investit”.

Riscul unui activ, după părerea unor specialişti din domeniul finanţelor manageriale se caracterizează “prin variabilitatea probabilă a rentabilităţii viitoare a activului”.

Nicolae Hoanţă consideră că riscul este “probabilitatea unui eveniment nefavorabil să aibă loc. Riscul poate fi definit şi ca probabilitatea succesuluisau a eşecului, în care succesul înseamnă obţinerea unui profit, iar eşecul presupune suferirea unei pierderi de bani dintr-o investiţie”.

Noţiunea de risc nu are semnificaţie decât atunci când se prezintă viitorul şi când se încearcă estimarea fluctuaţiilor posibile ale ratei rentabilitaţii în cadrul analizelor previzionale.

În mai toate definiţiile, noţiunea de risc are conotaţii negative, referindu-se la şansa sau posibilitatea apariţiei in viitor a unui eveniment nedorit, cu impact negativ asupra unei persoane, a unei organizaţii sau asupra intregii societăţi. Totuşi asumarea riscurilor nu este in mod automat un lucru rău, după cum nici evitarea riscurilor nu este neapărat o dovadă de inţelepciune. Noţiunea de risc este strâns legată de probabilitatea de apariţie a evenimentelor cu consecinţe nefavorabile. Acolo unde există riscul, consecinţele unei acţiuni nu pot fi determinate cu precizie. Expunerea la risc este creată ori de cate ori o acţiune poate da naştere la o pierdere sau la un câştig care nu pot fi cunoscute dinainte.

1.2. Tipologia şi particularităţile riscurilor financiare

În urma cercetării literaturii de specialitate care tratează problematica riscurilor economice, am constatat faptul că nu există o clasificare unitară (unanim acceptată) a riscurilor economice, ele fiind abordate, în principal, din punctul de vedere al cauzelor care le determină sau a instrumentelor utilizate în comensurarea şi gestionarea lor.

Riscurile cu care se confruntă companiile sunt clasificate în literatura de specialitate după mai multe criterii, din care cele mai importante sunt: gradul de asumare, gradul de diversificare, situaţiile pe care le implică, perspectiva din care sunt abordate şi natura evenimentelor care generează expunerea la riscuri.

A. După gradul de asumare a riscurilor, acestea se pot clasifica în: riscuri asumate, riscuri excluse voluntar şi riscuri excluse involuntar. Cele mai multe riscuri se încadrează în categoria riscurilor identificabile, deoarece managerul companiei poate analiza cu o anumită precizie factorii de risc şi cuantifica efectele materializării acestor riscuri. Din ansamblul riscurilor identificabile, compania îşi va asuma numai o parte dintre ele, şi anume cele care pot cauza pierderi importante – riscurile asumate sau riscurile majore.

Compania va exclude o serie de riscuri în mod voluntar (şi anume, riscurile minore), respectiv în mod involuntar, deoarece aceste riscuri sunt neidentificate. Diferenţierea între riscurile majore şi riscurile minore se face în funcţie de amplitudinea pierderii ce ar putea fi cauzată de producerea riscurilor, precum şi în funcţie de probabilitatea lor de apariţie.

B. În funcţie de gradul de diversificare, există două tipuri majore de riscuri care formează împreună riscul total al unei investiţii:

• riscul sistematic – nediversificabil, general sau al pieţei;

• riscul nesistematic – specific, diversificabil sau riscul de firmă.

Diferenţierea între cele două tipuri de riscuri se face în funcţie de factorii care determină producerea lor. Riscul sistematic este determinat de factori economici generali şi politici (inflaţia, politica fiscală, modificarea cursurilor de schimb, variabilitatea ratei dobânzii sau frământările politice), care influenţează totalitatea activităţilor din cadrul unei economii. O creştere neanticipată a ratei inflaţiei, spre exemplu, afectează salariile, costul materiilor prime cumpărate, valoarea activelor deţinute de firmă şi preţul la care aceasta îşi vinde bunurile produse. Riscul sistematic este nediferenţiat şi nu poate fi înlăturat, el influenţând rezultatele majorităţii firmelor. În această categorie se încadrează: riscul de ţară, riscul de schimb valutar, riscul ratei dobânzii, riscul inflaţiei şi alte riscuri fundamentale. Pentru gestionarea anumitor riscuri sistematice sunt folosite în ultimele decenii instrumentele financiare derivate.

Riscul nesistematic este acea parte a riscului unui titlu de valoare sau a unei activităţi economice, care poate fi eliminată prin diversificare. Acest tip de risc este rezultatul acelor factori de risc care depind în mod nemijlocit de condiţiile interne ale firmei, cum ar fi: invenţii noi, acţiuni în justiţie, greve, succesul sau insuccesul programelor de marketing, câştigul sau pierderea unor contracte majore etc. Toţi aceşti factori influenţează fie negativ, fie pozitiv rezultatele unei singure firme, dar nu afectează întreaga economie naţională. Mai departe, riscul specific poate fi descompus în risc specific propriu firmei (emitente) şi risc specific datorat caracteristicilor sectorului sau industriei în care compania activează.