Evaziunea fiscală

Evaziunea fiscala in domeniul bauturilor alcoolice

Optiunea României de a trece la economia de piata a presupus si presupune înca un proces de schimbari care nu se poate realiza instantaneu si fragmentar ci în timp si pe baza unor modificari ample care privesc întregul sistem economico-social, respectiv restructurarea proprietatii, restructurarea tehnologica si sectoriala, restructurarea relatiilor monetar-financiare si valutare, construirea cadrului legislativ, reevaluarea rolului statului în economie etc.

În acest context, sistemul de impozite si taxe, precum si politica cheltuielilor publice, trebuie sa implice participarea tuturor persoanelor fizice si juridice la formarea veniturilor statului, asigurând totodata o ampla politica sociala care sa stimuleze procesul de economisire si investire.

Cu toate acestea, lipsa unei legislatii adecvate cât si capacitatea insuficienta a organelor de control de a apara aceste interese au facut posibila aparitia si dezvoltarea unor forme si modalitati de sustragere de la plata impozitelor si taxelor catre stat, atât de catre o parte din agentii economici, cât si de catre o anumita parte a populatiei. Asa se face ca în România, economia subterana a înflorit continuu, iar persoanele care opereaza în acest domeniu plaseaza fondurile obtinute în tarile unde procesul de reciclare este mai sigur si mai rapid decât cel în care politicile economice sanatoase permit randamente mai ridicate, dar exista riscul interventiei autoritatilor statale.

Evaziunea fiscala constituie la momentul prezent un fenomen economic si social complex. Este imperios necesar, pentru toate statele lumii, ca urmarile nocive ale acestui fenomen sa fie limitate, micsorate, sa-si piarda din anvergura, in conditiile in care a devenit clar pentru toata lumea ca ele nu pot fi eradicate. Evaziunea fiscala are un efect direct si neintarziat asupra nivelurilor incasarilor fiscale, fapt ce conduce nemijlocit la dezechilibre in mecanismele pietei, precum si la imbogatirea, in mod ilicit, a practicantilor acestei metode de inselaciune ce afecteaza statul, si, in ultima instanta, pe fiecare dintre noi, contribuabilii onesti. Existand mai multe interpretari, denumiri si acceptiuni ale acestui fenomen, este normal ca el sa fie si greu de definit. Sunt utilizate sintagme de genul “frauda, frauda ilegala, evaziune internationala, frauda legala, evaziune internationala, frauda prin lege, economie subterana”. Nu doar terminologia constituie un element de confuzie, ci si legea ambigua, granita dintre licit si ilicit fiind foarte fragila.

Legea nr. 87 din 18 octombrie 1994, publicata in Monitorul Oficial nr.299 din 24 octombrie 1994, in primul sau articol, considera evaziunea fiscala ca fiind “sustragerea prin orice mijloace, in intregime sau in parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare de catre persoanele fizice si persoanele juridice romane sau straine…”

Motivele pentru care in Romania acest fenomen este greu de impiedicat si cuantificat sunt complexe si numeroase, printre ele putand fi amintite: multiplele imperfectiuni si particularitati in domeniul legislatiei fiscale, organizarea activitatii fiscale, nefolosirea metodei contabilitatii nationale pentru evidenta macroeconomica, evaziunea masiva realizata de diferite grupuri de interese si agenti economici aparuti doar pentru a beneficia de lacunele legilor, lipsa unui cod fiscal, principiul confidentialitatii bancilor s.a.

Printre factorii care au favorizat aparitia si dezvoltarea economiei subterane si implicit a fenomenului evaziunii fiscale, pot fi mentionati si urmatorii:

- trecerea, fara existenta unei legislatii fundamentate si coerente, la economia de piata, fapt ce a permis ca întreprinderi de stat sa fie transformate în firme particulare, iar o parte din patrimoniul public sa fie, practic, însusit;

- acapararea conducerii unor banci comerciale de catre persoane corupte;

- activitatea ineficienta a organelor de drept si de control în combaterea economiei subterane si implicit a evaziunii fiscale;

- raspândirea fenomenului coruptiei si protectionismului în organismele si institutiile publice, afectand imaginea tarii noastre în lume, prin aceasta aducându-se mari prejudicii dezvoltarii economice si sociale.

Aceste aspecte au condus la acutizarea crizei social-economice, au determinat cresterea somajului si scaderea productivitatii muncii, au generat inflatia si saracirea majoritatii populatiei.

Având în vedere realitatile concrete din societatea romaneasca si tinând cont de complexitatea procesului de trecere la economia de piata, evaziunea fiscala din România în perioada ultimilor ani a fost si este în interdependenta cu manifestarea acestui fenomen pe plan international, precum si în legatura cu criminalitatea economico-financiara si crima organizata.

Trebuie precizat ca evaziunea fiscala, privita ca tentativa a agentilor economici de a se sustrage partial sau total, prin orice mijloace, de la plata taxelor si impozitelor la bugetul statului, prezinta în practica doua componente, respectiv una de natura contraventionala prin interpretarea eronata de catre contribuabili a actelor normative si alta de natura infractionala tradusa în utilizarea deliberata, constienta a unui adevarat arsenal de metode si tehnici frauduloase.

Daca pentru prevenirea si combaterea fenomenelor de evaziune fiscala în varianta contraventionala se impune revizuirea, analiza, evaluarea si conceperea unui cadru normativ unitar si coerent, raportat la legislatia europeana, pentru stoparea si combaterea actelor de evaziune fiscala cu conotatie infractionala este imperios necesara adoptarea unor masuri suplimentare de ordin legislativ si institutional, inclusiv de natura punitiva, capabile sa conduca la realizarea scopului propus.

Se constata o crestere a actelor de evaziune fiscala identificate de organele de control, principalele aspecte referindu-se la sustragerea de la plata taxelor si impozitelor prin neevidentierea corecta în contabilitate a operatiunilor economice, înfiintarea si cesionarea unor firme fantoma si desfasurarea de activitati în numele acestora, distrugerea documentelor de evidenta primara si contabila, folosirea unor evidente duble, întocmirea si prezentarea de date nereale în bilanturile contabile, ascunderea unor activitati comerciale sau a surselor impozabile, derularea de activitati fara declararea sucursalelor, filialelor, punctelor de lucru si a depozitelor, prezentarea de documente false aferente operatiunilor de import-export.

Fata de cele prezentate, organele de politie au identificat principalele metode, modalitati si tehnici utilizate de persoane sau grupuri de persoane pentru savârsirea faptelor de evaziune fiscala.

Domeniul productiei si comercializarii alcoolului si bauturilor alcoolice fraudeaza grav bugetul statului si constituie principala zona de manifestare a evaziunii fiscale, derulata prin intermediul unor structuri specializate, sub forma unor retele organizate pe plan local, zonal sau chiar national, care utilizeaza procedee cu caracter ilicit.

Relevanta pe planul sigurantei economice nationale si, in special, asupra domeniului financiar a actiunilor ilicite derulate in domeniul productiei si comercializarii bauturilor alcoolice este reflectata de estimarile cu privire la caracterul generalizat al "pietei negre" a alcoolului si amploarea volumului prejudiciilor cauzate bugetului statului. In acest sens trebuie amintit faptul ca circa 50% din produsele respective sunt contrafacute, au la baza alcool fabricat ilegal si sunt obtinute sau comercializate prin operatiuni ilicite.