Evaziunea Fiscală

Capitolul 1: Fenomenul de evaziune fiscală

1.1. Conceptul de evaziune fiscală

“Evaziunea fiscală este un abandon de la moraliatat şi

ea este de condamnat şi spiritual pentru că arată încă

o faţetă a înrobirii omului faţă de bani şi

materialitatea lumii.”

Datorită faptului că oamenii dealungul timpului au încercat să se sustragă de plata obligaţiilor către stat, evaziunea fiscală a cunoscut o largă dezvoltare în majoritatea statelor, chiar dacă legea ia sancţionat pe cei care produc acest fenomen.

Unii autori consideră că evaziunea fiscală a început să se manifeste o dată cu apariţia fianţelor publice.

De multe ori evaziunea fiscală este asemănată cu frauda fiscală, fiind doi termeni care desemnează două fenomene diferite. Frauda fiscală desemnează sensul stric referindu-se la “o infracţiune la lege” , pe când evaziunea fiscală este un fenomen mai complex care delungul timpului a căpătat mai multe definiţii, dar nici una dintre acestea nu acoperă în întregime faptele în care ea se concretizează deoarece aceste definiţii se referă în mare parte la evaziunea fiscală legală.

1. Economistul Charpentier defineşte evaziunea fiscală ca o “artă de a evita căderea în câmpul de atracţie a legii fiscale” .

2. Maurice Duverger afirmă că “exită evaziune fiscală, în sensul propriu al cuvântului, când cel care ar trebui să plătescă impozitul, nu-l plăteşte, fără ca obligaţia acestuia să fie transmisă unui terţ”.

3. Oreste Atanasiu este deacord că evaziunea fiscală reprezintă „totalitatea proceselor licite şi ilicite cu ajutorul cărora cei interesaţi sustrag total sau în parte averea lor, obligaţiilor stabilite prin legile fiscale”.

O definiţie mai completă a evaziunii fiscale este cea care se gaseşte în Legea privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale nr. 241/2005, publicată în Monitorul Oficial Nr. 672/27.07.2005 unde “evaziunea fiscală este considerată ca o sustragere prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice şi persoanle juridice române sau străine”.

1.2. Forme ale evaziunii fiscale

II. După forma de producere a evaziuni fiscal acesta poate fi de două feluri:

1. Evaziune fiscală licită, legală constă în sustragerea de la plată a contribuabilor de drept a unor impozite, taxe datorate lagunelor din legislaţia fiscal.

2. Evaziune fiscală frauduloasă, ilicită, nelegală (frauda fiscală) care presupune “ascunderea cu bună ştiinţă a obiectului impozabil, în subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau în folosirea altor căi de sustragere de la plata impozitelor şi taxelor datorate” . Această formă se mai împarte la rândul ei în:

a. Evaziune fiscală contabilă

b. Evaziune fiscală tradiţională

c. Evaziune fiscală juridică

d. Evaziune fiscală prin evaluare