Evaziunea Fiscală în România

Introducere

" Evaziunea fiscală a fost întotdeauna activă şi ingenioasă pentru motivul ca Fiscul, lovind indivizii în averea lor, îi atinge în cel mai sensibil interes: interesul bănesc".

După revoluţia din 1989 încercăm să definim tranziţia şi reforma, fenomene pe care le trăim şi pe care încercăm să le depăşim.

Pe prim planul vieţii este adus mereu domeniul economicului, considerându-se că odată cu instalarea mecanismului economiei de piaţă, România va realiza tranziţia, şi, deci va face reforma.

In acest context domeniul financiar şi gestionarea banului public sunt privite ca o prioritate în drumul spre reformele necesare consolidării unei economii care să corespundă cerinţelor europene.

Convinşi fiind că timpurile pe care le trăim sunt definite prin coordonate puternice ca: lege şi fărădelege, competenţă, concurenţă, interese proprii şi comune şi toate acestea se reflectă clar şi în domeniul financiar, acolo, unde uneori circuitul banului public sfidează legea.

„Competenţa şi solidaritatea sunt două dintre regulile de conduită din societăţile moderne şi acestea ar trebui să se regăsească în conţinutul reformelor pe care le aşteptăm cu toţii. Suntem cetăţeni europeni şi ai lumii, dar rămânem cetăţenii României prin motivaţiile istorice ale statului naţional, creatoare de sentimente deseori în contradicţie cu raţionalitatea actelor economice.

Dreptul modern trebuie să realizeze o punte de legătură şi mai mult să îmbine această dublă necesitate între raţional şi iraţional, între eficienţă şi sentimente, între competiţie şi solidaritate, mai ales pentru a da cetăţeanului încredere în prosperitatea sa şi a societăţii în care trăieşte.

Evaziunea fiscală are unul din fenomenele economico-sociale complexe de maximă importanţă cu care statele de astăzi se confruntă şi ale cărei consecinţe nedorite caută să limiteze cât mai mult, eradicarea fiind practic imposibilă.

Evaziunea fiscală, ca fenomen, se întâlneşte deopotrivă atât pe plan naţional, cât şi internaţional.

Fenomenul evazionist are o evoluţie determinată de activitatea concertată a unor factori, cum sunt: dinamica economiei reale, dimensiunea legislativă şi instituţională, nivelul fiscalităţii, alţi factori interni sau externi.

Fenomenul evazionist este complex, cu implicaţii negative pe multiple planuri şi, ca atare, el trebuie urmărit în permanenţă pentru a fi combătut în mod cât mai eficient.

Pe de altă parte, tranzacţia la economia de piaţă presupune adaptarea corespunzătoare a sistemului financiar, a instrumentelor, a instituţiilor şi organelor financiare, a tehnicilor şi metodelor de lucru, precum şi a reglementărilor juridice cu caracter financiar şi penal.

Prin adoptarea Legii nr. 241 / 2005 s-a realizat, pe plan legislativ, un instrument legal în combaterea criminalităţii economico-financiare, însă nu este suficient, având în vedere creşterea alarmantă a fenomenului evazionist.

CAPITOL I:

Definirea evaziunii fiscale

Evaziunea fiscală e unul din fenomenele economico - sociale complexe de maxima importanța cu care statele de astăzi se confruntă și ale cărei consecințe nedorite caută să le limiteze cât mai mult, eradicarea fiind practic imposibilă. Statul trebuie să se preocupe sistematic și eficient de preântampinarea și limitarea fenomenului evaziunii fiscale. Statul prin puterile publice, poate și sa incite la evaziune fiscala, urmarind în principal doua scopuri: un scop "pozitiv" argumentat de dorința de a stimula formarea capitalului și un scop "negativ" reflectat în sprijinirea unor grupuri de interese, de multe ori de tip mafiot, cu tot cortegiul de consecințe.

Legiuitorul a dat evaziunii fiscale, conform legii 87 din 1994, urmatoarea definiție :

,, Evaziunea fiscala este sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor , taxelor , contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale , bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetelor fondurilor speciale de către persoanele fizice și persoanele juridice române sau străine, denumite în cuprinsul legii contribuabili”.

La 15 iunie 2005, legea 87/1994 a fost înlocuita de legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunei fiscale prin intermediul infracțiunilor componente astfel:,,constitue infracțiuni de evaziune fiscală urmatoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de le îndeplinirea obligațiilor fiscale:

1. ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

2. omisiunea a evidentierii in actele contabile ori in alte documente legale,a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;

3. evidentierea,în actele contabile sau în documente legale,a cheltuelilor care nu au la baza operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive;

4. alterarea,distrugerea sau ascunderea de acte contabile,memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;

5. executarea de evidențe duble,folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;

6. sustragerea de la efectuarea verificarilor financiare,fiscale sau vamale,prin nedeclararea,declararea fictiva ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;

7. substituirea, degradarea sau înstrăinarea de catre debitor ori de către terțe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscală și ale Codului de procedura penală.”

Juriștii de la începutul secolului au fost ocupați de definirea evaziunii fiscale. Lucrările de specialitate din acea perioada sunt dovada acestor preocupări. Oraste Atanasiu considera ca evaziunea fiscala ca fiind reprezentată de “totalitatea proceselor licite si ilicite cu ajutorul carora cei interesați sustrag în total sau în parte averea lor , obligatiilor stabilite prin legile fiscale”.

O altă definire este data de Maurice Duverger care consideră că, evaziunea fiscală este un termen generic, si desemnează ,, manifestarea de fugă din fața impozitului”.

În aceste ambele sensuri sunt larg definite, este înglobata și frauda fiscala.

În definițiile de mai sus cât si în Dicționarul explicativ al limbii române care definește evaziunea fiscala ca fiind:,, sustragerea de la plata obligațiilor fiscale” este tratat ca un proces, ca o acțiune.

Provesorul universitar D.D. Saguna definește evaziunea fiscalã în modul următor :

,, Evaziunea fiscală este rezultanta logică a defectelor și inadvertentelor unei legislații imperfecte, a metodelor defectuoase de aplicare, precum și a unei neprevederi și nepriceperii legiuitorului a cărui fiscalitate excesivă este tot atât de vinovată ca și cei pe care îi provoacă prin aceasta la evaziune”. În definiția de mai sus se nuanțiază mai mult un accent pe acel lucru ca legiuitorul poartă vina în cea mai mare parte de acest fenomen de apariție a evaziunii.