Evoluția Datoriei Publice în România

CAPITOLUL I

DATORIA PUBLICĂ

1.1 Concept privind datoria publică şi formele de manifestare a acesteia

Finanţarea cheltuielilor publice, trebuie explicat clar şi concis sensul tuturor conceptelor vizate de acest proces.

Finanţarea cheltuielilor publice, ca expresie a nevoilor societăţii, se realizează prin intermediul:

• Resurselor financiare publice prelevate de la contribuabili şi evidenţiate în bugetul general consolidate, pe componentele sale;

• Fondurilor externe nerambursabile

• Împrumuturilor interne şi externe, garantate direct sau indirect de către autorităţile administraţiei publice, atât centrale cât şi locale.

Totalitatea obligaţiilor financiare directe şi indirecte asumate de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale faţă de piaţa internă şi/sau externă de capital evidenţiază datoria publică.

Obligaţiile financiare directe sunt rezultatul contractării directe de către autorităţile publice centrale şi locale a împrumuturilor de la diverşi creditori, persoane fizice şi juridice rezidente sau nerezidente în ţara debitoare. Spre deosebire de acestea, obligaţiile financiare indirecte sunt generate de acordarea de garanţii de către autorităţile publice centrale şi locale la împrumuturile contractate de pe piaţa internă/sau externă de capital de către autorităţi şi instituţii publice, persoane juridice a căror activitate este de interes naţional sau local. Distincţia între obligaţiile financiare ale autorităţilor publice centrale şi locale este:

• datorie publica guvernamentală, ce exprimă totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturile contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, în numele României, de pe pieţele financiare.

• datorie publică locală, ce evidenţiază totalitatea obligaţiilor financiare externe şi externe ale autorităţilor administraţiei publice locale, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de pe pieţele financiare.

Obligaţiile financiare sunt rezultatul contractării de împrumuturi de pe:

• piaţa internă, de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, ce formează datoria publică internă, pe componentele sale guvernamentală şi locală;

• piaţa externă, de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, ce exprimă datoria publică externă, pe componentele sale guvernamentală şi locală.

Deci datoria publică guvernamentală este formată din doua componente, respectiv datoria publică guvernamentală internă şi datoria publică guvernamentală externă iar datoria publică locală este formată din datoria publică locală internă şi din datoria publică locală externă.

De asemenea, mai putem clasifica datoria publica în funcţie de:

- termen, caz în care distingem:

o datorie publică pe termen scurt, respectiv sub un an, numită şi datorie flotantă;

o datorie publică pe termen mediu, respectiv între 1-5 ani, numită şi datorie consolidată;

o datorie publica pe termen lung, respectiv peste cinci ani, ce face parte din categoria datorie consolidate.

- calitatea creditorilor, caz în care putem vorbi despre:

o datorie publică brută, fiind dată de valoarea totală a împrumuturilor, indiferent unde sunt plasate acestea;

o datorie publică netă, în care nu intră valoarea împrumuturilor plasate la instituţiile statului.

- Natura obligaţiilor asumate, caz în care avem:

o Datorie publică efectivă, ce evidenţiază totalitatea obligaţiilor financiare asumate direct de către stat de pe pieţele interne şi externe de capital;

Datorie publică garantată, respective totalitatea obligaţiilor financiare garantate de către stat şi ai căror beneficiari sunt autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile publice şi agenţii economici.

Datoria publică reprezintă valoarea totală a angajamentelor statului, inclusiv cheltuielile generate de acestea.

Schematic, datoria publică totală se prezintă ca în figura 1.