Cuprins
- CAPITOLUL I
- Datoria publică
- 1.1 Abordări conceptuale privind noțiunea de datorie publică
- 1.2 Structura datoriei publice
- 1.3 Cadrul juridic al datoriei publice
- CAPITOLUL II
- Datoria publică internă
- 2.1 Evoluția datoriei publice interne în perioada 2004-2012
- 2.2 Cauzele datoriei publice interne
- CAPITOLUL III
- Datoria publică externă
- 3.1 Evoluția datoriei publice externe în perioada 2004-2012
- 3.2 Cauzele datoriei publice externe
- BIBLIOGRFIE
Extras din proiect
Capitolul I
Datoria publică
1.1. Abordări conceptuale privind noțiunea de datorie publică
Datoria publică reprezintă o problemă gravă de actualitate cu care ne confruntăm. Ritmul de creștere a nevoilor sociale a devansat de mult ritmul de creștere a veniturilor publice, iar finanțarea cheltuielilor publice (în special cu sănătatea și învățământul), cu ajutorul resurselor financiare publice colectate de la contribuabili, devine un lucru tot mai greu îndeplinit.
Schimbarea drastică a situații politice, economice și sociale a României, precum și trecerea bruscă de la un regim politic la altul, a generat grave nereguli în gestionarea fondurilor, iar pentru satisfacerea nevoilor cu caracter public, a fost a necesară apelare la împrumuturi, la îndatorarea statului, care este nevoit să restituie sumele împrumutate, și să plătească dobânzile și comisioanele aferente.
Datoria publică reprezintă „totalitatea obligațiilor interne și externe ale statului, la un moment dat, contractate de guvern, prin intermediul Ministrul Finanțelor Publice, în numele României.”
“Datoria publică cuprinde totalitatea obligațiilor bănești pe care statul le are la un moment dat față de creditorii interni sau externi, rezultate din împrumuturi din monedă națională și în valută, pe termen scurt, mediu și lung, contractate de stat în mod direct sau garantate de către acesta, inclusiv obligațiuni față de trezoreria proprie, pentru sumele avansate temporar sau acoperirea deficitelor bugetului de stat.”
“Datoria publică reprezintă totalitatea sumelor împrumutate de către autoritățile publice centrale și locale de la persoane fizice și juridice pe piața internă și în străinătate și rămase de rambursat la un moment dat.”
“Noțiunea de datorie publică desemnează totalitatea obligațiilor, exprimate în bani, ce revin autorităților de stat centrale și locale, față de persoanele fizice și juridice rezidente sau nerezidente ale statului respectiv, inclusiv față de alte state.”
1.2. Structura datoriei publice
Datoria publică Guvernamentală reprezintă totalitatea obligațiunilor financiare pe care le are un stat la un moment dat, provenite din împrumuturile contractate de terți și garantate de către Guvern, sau din împrumuturi contractate de pe piața financiara în mod direct de către stat. Din această definiție putem observa împărțirea datorie publice guvernamentale în datorie publică guvernamentală directă, și datorie publică guvernamentală garantată.
“Datoria publică guvernamentală directă exprima totalitatea obligațiunilor financiare ale statului, la un moment da, provenind din finanțările rambursabile angajate pe baze contractuale de Guvern.”
Datoria publică guvernamentală garantată poate fi explicată prin totalitate obligațiunilor pe care le are un statul, provenite din finanțările rambursabile garantate de către Guvernul țării respective.
Datoria publică locală reprezintă totalitatea obligațiunilor financiare interne și externe pe care le au unităților administrativ-teritoriale, la un moment dat, provenite din finanțări ce trebuiesc rambursate pe baze contractuale directe sau garantate de către autoritățile publice locale.
În funcție de calitatea creditelor, se poate face o distincție clară a unei datorii publice brute, ce cuprinde valoarea totalitatea sumelor datorate de stat, de către toți creditorii indiferent dacă aceștia fac parte din sectorul public sau privat, și a unei datorii publice nete ce exprimă doar valoare efectelor publice deținute de persoanele fizice și cele juridice, altele decât cele de drept public. Diferența obținută dintre datoria publică brută și datoria publică netă, constituie valoare efectelor publice în care au fost plasate fondurile deținute de către stat.
În funcție de durata de timp pe care se manifestă datoria publică, după termenul de restituire a sumelor de bani, putem împărți datoria publică, în datorie publică flotantă ce se realizează pe un termen scurt de timp, până la un an , în scopul acoperiri golurilor de casă generate de neconcordanța dintre veniturile realizate și cheltuielile publice efectuale. Aceste sume de bani eligibile împrumutului sunt procurate pe baza bonurilor de casă, bonurilor de tezaur, certificatelor de garanție. etc.
Datoria publică realizată pe termen lung, mai mare de un an poartă denumirea de datorie publică consolidată, sumele de bani necesare împrumutului fiind procurate de bază de obligațiuni, rente, etc.
Cu cât ponderea datoriei publice flotante este mai mare în cadrul datorie publice totale, cu atât nevoia de resurse financiare este mai presantă, iar procurarea acestora este mai dificilă. Datoria consolidată, pe termen lung ușurează sarcinile de plată în prezent, deși pot să împovăreze foarte mult generațiile viitoare, deoarece costurile aferente dobânzilor sunt mai, cu cât data scadenței este mai îndelungată.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Evolutia Datoriei Publice in Romania si Cauze ale Acesteia.docx