Evoluția sistemului fiscal în România

CAPITOLUL 1 .Abordări conceptuale privind noţiunea de sistem financiar

1.1 Definiri ale sistemului financiar

Prin prisma relaţiilor economice pe care le înglobează, sistemul financiar se defineşte ca „un ansamblu al relaţiilor în formă bănească ce se manifestă între participanţii la procesele de constituire, distribuire şi utilizare a fondurilor băneşti (financiare), în întreaga activitate economică şi socială”.

În cadrul sistemului de relaţii financiare se disting mai multe grupuri de relaţii ce alcătuiesc subsisteme financiare, caracterizate prin anumite particularităţi şi cuprinzând categorii financiare specifice. Astfel printr-o primă delimitare se diferenţiază două mari subsisteme financiare:

- Subsistemul Financiar Public, considerat ca „ansamblul relaţiilor financiare prin care se constituie, distribuie şi utilizează fondurile financiare publice, având în prim plan ca participanţi, cu rol determinant, autorităţile sau entităţile publice, care administrează în interes colectiv (public) fondurile respective”;

- Subsistemul Financiar Privat, reprezentând „ansamblul relaţiilor financiare prin care se constituie, distribuie şi utilizează capitalurile şi fondurile băneşti private, având ca participanţi

entităţile şi persoanele private ce administrează fondurile respective în interesul persoanelor fizice sau juridice private”.

Considerate separat, fiecare dintre acestea pot fi şi trebuie tratate ca sisteme ce conţin alte

subsisteme proprii fiecăruia.

Diferenţierile dintre cele două mari subsisteme ale sistemului financiar sunt atât forma de proprietate în care se administrează fondurile, ca şi patrimoniile respective (publică sau privată), cât şi tipul de obiective urmărite prin aceste relaţii financiare. Astfel, pentru relaţiile financiare ce alcătuiesc subsistemul financiar public sunt definitorii proprietatea publică şi caracterul colectiv, social (public) al intereselor sau nevoilor satisfăcute. Comparativ, pentru subsistemul relaţiilor financiare private este caracteristică natura individuală a intereselor (nevoilor) ce se satisfac şi proprietatea privată ce stă la baza acestora.

Este de remarcat faptul că subsistemul financiar public este supus reglementărilor şi normelor juridice de drept public privind organizarea şi conducerea activităţii financiare, în timp ce în subsistemul financiar privat este supus normelor juridice de drept privat, având la bază deplina autonomie în angajarea relaţiilor financiare şi fluxurilor băneşti corespunzătoare.

În raporturile dintre cele două mari subsisteme componente ale sistemului financiar, se constată şi existenţa unor interrelaţii. Aşa, de exemplu în cadrul activităţii financiare, întreprinderile sunt importante "furnizoare" de resurse publice sub formă de impozite către bugetul de stat şi bugetele locale, sau contribuţii la bugetele asigurărilor sociale de stat şi asigurărilor sociale de sănătate, respectiv de taxe prelevate la fondurile speciale, de prime de asigurare societăţilor de asigurări şi reasigurări, de disponibilităţi băneşti băncilor comercialele care îşi au deschise conturi,de dividende acţionarilor şi de dobânzi plătite creditorilor, în sens invers, întreprinderile beneficiază de subvenţii de la bugetul de stat şi bugetele locale, de sume pentru finanţarea diferitelor acţiuni din bugetul asigurărilor sociale, de despăgubiri sau sume asigurate de la societăţile de asigurări şi reasigurări, de dobânzi bonificate de băncile comerciale pentru disponibilităţile băneşti, de credite acordate de către bănci sau alţi creditori, etc.

Pornindu-se de la premisa că finaţele private ocupă un loc primordial în procesele creatoare de valoare nouă supusă repartiţiei financiare in activităţile specifice sectorului privat se consideră că acestea reprezintă de fapt baza întregului sistem financiar.

Faptul că la baza relaţiilor financiare stau resursele ce se realizează ca valoare nou creată din care se constituie atât fondurile private cât şi fondurile publice, justifică a considera manifestarea finanţelor publice ca dependentă de derularea activităţilor în care sunt direct implicate finanţele private. În sensul existenţei unor interrelaţii între cele 2 subsisteme se consideră că manifestarea finanţelor publice are ca premisă activitatea susţinută prin finanţele private, pe seama căreia sunt prelevate, în principal, resurse băneşti la fondurile publice, urmând ca acestea din urmă să fie distribuite şi cheltuite pentru acţiuni şi obiective considerate de interes public.

Pe de altă parte, raporturile dintre cele două subsisteme se manifestă şi în sensul invers, de dependenţă într-o anumită măsură a finanţelor private de cel publice, ca de exemplu, în cazul în care sectorul privat beneficiază de subvenţii din partea autorităţilor publice şi, în general, în ipostaza de beneficiar de utilităţi furnizate de stat, inclusiv în mod gratuit. Mai mult, atunci când evoluţia sectorului privat, inclusiv a finanţelor private se află sub impactul manifestării unor fenomene cu caracter destabilizator -crize, şomaj- procesele de redistribuire financiară şi de realocare a resurselor mijlocite de subsistemul finanţelor publice, faţă de cel al finanţelor privat au un rol stabilizator menit să anihileze efectul negativ al fenomenelor cu caracter destabilizator.