Facilitați fiscale pentru stimularea investițiilor - cazul României

1. Semnificatia fiscalitatii si a facilitatilor fiscale

Sistemul fiscal este un produs al gândirii, deciziei, actiunii factorului uman, ca urmare a evolutiei societatii umane, creat initial pentru a raspunde unor obiective financiare, la care, ulterior, s-au adaugat si obiective de natura economico-sociale.

Unii economisti considera sistemul fiscal ca „totalitatea impozitelor si taxelor provenite de la persoane fizice si persoane juridice care alimenteaza bugetele publice„ , sau „totalitatea impozitelor instituite într-un stat, care-i procura acestuia o parte covârsitoare din veniturile bugetare, fiecare impozit având o contributie specifica si un rol regulator în economie”

O alta abordare a sistemului fiscal pune accentul pe elementele definitorii ale sistemului în general si interpreteaza sistemul fiscal prin prisma relatiilor dintre elementele care formeaza acest sistem, astfel : „sistemul fiscal cuprinde un ansamblu de concepte, principii, metode, procese, cu privire la o multime de elemente (materie impozabila, cote, subiecti fiscali etc.) între care se manifesta relatii care apar ca urmare a proiectarii, legiferarii, asezarii si perceperii impozitelor si care sunt gestionate conform legislatiei fiscale , în scopul realizarii obiectivelor sistemului”

Acordarea de facilitati fiscale si financiare poate fi vazuta ca o cale prin care statul sau autoritatile locale încearca sa stimuleze dezvoltarea economica a unor zone, a unor activitati ori sprijinirea unor categorii de întreprinderi aflate în dificultate. În România, mediul fiscal a dat dovada de o instabilitate, astfel se arata ca „acordarea fara discernamânt a scutirilor si a exceptarilor a fost devastatoare pentru România, producând inechitate si generând un mecanism greoi si incoerent”, stabilindu-se ca obiectiv al politicii fiscale a guvernului „eliminarea sistemului complex, greoi de administrat si generator de coruptie al facilitatilor, scutirilor si exceptarilor la plata obligatiilor fiscale”

Facilitatile fiscale sunt acordate de autoritatea fiscala în mod punctual sau cu caracter de generalitate atunci când se urmareste stimularea unor activitati , atragerea de investitori în anumite zone, remunerarea unor servicii deosebite, combaterea somajului, stimularea unor anumite categorii de întreprinderi, etc. În România, problema facilitatilor acordate fara discriminare pentru investitiile directe s-a pus o data cu aparitia OG nr. 92/1997 privind stimularea investitiilor. Pe baza acesteia s-au acordat, printre altele, unele scutiri de taxe vamale si de TVA, s-a permis folosirea regimului amortizarii accelerate fara întocmirea documentatiei de fundamentere impuse de reglementarile specifice s-au acordat reduceri de impozit pe profit în functie de marimea investitiei reafizate. Dupa aparitia legii privind aprobarea acestei ordonante (Legea nr. 241/1998 în decembrie 1998), dublata de o alta lege (nr. 35/1999 privind stimularea exporturilor) aparuta în februarie 1999, care diminua cu 50% impozitul pe profitul din activitatea de export, cele mai multe astfel de facilitati au fost suspendate prin Legea bugetului de stat pe 1999 (nr.36/1999), pentru ca prin OUG nr. 217/1999 sa fie anulate definitiv. Este înca o dovada a caracterului (foarte) instabil al mediului fiscal din România. Pentru a nu dezminti aceasta caracteristica noi reglementari vin si stabilesc unele norme pe care le putem considera în categoria facilitatilor fiscale, de data asta însa cu un caracter mai putin general. Este vorba de facilitati acordate în cazul investitiilor în zonele defavorizate sau a celor cu impact major, a facilitatilor fiscale si vamale specifice operatiunilor de leasing ori a facilitatilor acordate pentru întreprinderile create de persoane disponibilizate de la anumite regii autonome ori companii nationale precum si pentru crearea de întreprinderi mici sau mijlocii. În acelasi timp, se acorda numeroase scutiri sau reduceri de taxe vamale sau de alte taxe pentru anumite categorii de bunuri importate, pe anumite perioade sau pe contingente cantitative limitate.

2. Categorii de facilitati fiscale pentru stimularea investitiilor

2.1. Facilitati acordate în legatura cu desfasurarea activitatilor din zonele defavorizate

O.U.G. nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavori¬zate stabileste criteriile pe baza carora sunt desemnate zo¬nele defavorizate, precum si facilitatile acordate agentilor economici care investesc în zonele defavorizate.

O.U.G. nr. 24/1998 a fost modificata prin O.U.G. nr. 75/2000, iar nomele metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr. 24/1998 au fost aprobate prin H.G.R. nr. 728/2001.