Facilitățile Fiscale de Stimulare a Cercetării Științifice și Efectele Acestora

Introducere

În prezent, este bine de știut faptul că documentul privat de cercetare științifică contribuie la creşterea productivităţii țărilor (OCDE). Prin urmare, de obicei se ia în considerare faptul că guvernele au un rol important în stimularea cercetării științifice şi activităţilor lor în faţa eşecului pieţei care rezultă din tehnologia de astăzi.

Subvenţii şi drepturilor de brevet sunt mecanisme de stimulare populare pentru a atinge aceste scopuri.Cu privire la evoluţia recentă a ştiinţei şi tehnologiei de stat politice în ţările membre ale OCDE sugerează două fapte sintetizate: existența de cercetări pentru a sprijini firmele (OCDE 2003), o schimbare în structura publică, finanţarea cercetării şi dezvoltării.

La prima problemă, modificările pot fi considerate ca o evoluţie spre a permite cadrul general pentru inovare. Acest lucru este evident acordat în atenţia recentă a unei societăţi mai eficiente a sistemului de capital sau mai eficient a drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) a sistemului, care are nevoie de puţine resurse publice.

La a doua chestiune, evoluția spre un sistem mai descentralizat, presupune un sistem în care achiziţiile pentru cercetări științifice sunt mai mici şi de ajutor direct pentru cercetarea științifică,aceasta fiind semnificativă.

Procesul de descentralizare de la misiunea ori sistem de educaţie, de cercetare şi dezvoltare a politicilor, poate fi considerat, prin creştere, premiu pe bază de stimulente stimulentelor fiscale (RDTI ulterior).

În plus şapte ţări(Australia, Franţa,Japonia, Norvegia, Portugalia, Spania şi Regatul Unit) au crescut recent în atractivitatea sistemelor lor de cercetare științifică.Creşterea acesteia ar putea fi interpretată ca un compromis între diferitele științe și tehnologiicare sunt instrumentele de politică. Cu toate acestea, acest argument pare oarecum slab: finanțările tradiţionale directe pentru cercetare științifică(C & D) a continuat şi este de necontestat. Analiza dispoziţiile regimurilor fiscal pentru cerceratre este necesare pentru a întelege de ce, în ultimii 20 de ani, au fost introduse de mai multe guverne. O astfel de examinare este necesar ca să se dovedească interacţiunile dintre procesele de finanţare științei, şi pentru a oferi o mai bună înţelegere a eficienţei globale Dezbaterea cu privire la eficacitatea de stimulente fiscale pentru a stimula cercetarea şi dezvoltarea ("R & D"), cheltuielile au fost cu noi de mai multe decenii. În literatura de specialitate este extinsă, deşi departe de concludente cu privire la oportunitatea de stimulente fiscale pentru C & D şi măsurarea impactului lor elementare.

Capitolul 1Facilități fiscale vs cercetări științifice

I.I Baza legală a stimulării cercetările științifice prin facilitățile fiscale

Ordinul nr. 2.086 din 6 august 2010 pentru aprobarea Normelor privind deducerile pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare la determinarea profitului impozabil precizează că:

- Stimulentele fiscale pentru activitățile de cercetare reprezintă reducerea profitului impozabil de care pot beneficia contribuabilii, prin deducerea suplimentară, în proporție de 20%, a cheltuielilor efectuate de aceștia în anul fiscal respectiv, pentru activitățile de cercetare-dezvoltare, precum și prin aplicarea metodei de amortizare accelerată în cazul aparaturii și echipamentelor destinate activităților de cercetare științifică.

- Stimulentele fiscale se acordă pentru activitățile de cercetare-dezvoltare care conduc la obținerea de rezultate ale cercetării, valorificabile de către contribuabili, în folos propriu, în scopul creșterii veniturilor.

- Cheltuielile eligibile luate în calcul la acordarea deducerii suplimentare la determinarea profitului impozabil sunt următoarele:

a) cheltuielile de amortizare a imobilizărilor corporale, create sau achiziționate de contribuabili în stare nouă, folosite la activități de cercetare-dezvoltare;

b) cheltuielile cu salariile personalului care desfășoară în mod direct activități de cercetare-dezvoltare;

c) cheltuielile cu întreținerea și reparațiile imobilizărilor corporale prevăzute la lit. a), executate de terți;

d) cheltuielile de amortizare a imobilizărilor necorporale, achiziționate de contribuabili, folosite la activități de cercetare- dezvoltare;