Finanțarea cercetării în România

Prezentare ţinută în cadrul mesei rotunde „Noi politici în domeniul învăţământului superior şi cercetării ştiinţifice din România”, UNESCO-CEPES, Bucureşti, 22 martie 2005

Introducere

Societatea internaţională este într-un proces de dezvoltare rapid. România trebuie să-şi găsească un loc cât mai favorabil în noua diviziune internaţională a muncii şi să fie pregătită pentru schimbările la care trebuie să facă faţă societatea. Cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovarea reprezintă inima economiei bazate pe cunoaştere, factorul cheie al dezvoltării, competitivităţii şi pentru crearea locurilor de muncă.

Cercetarea româneasca trebuie să facă faţă unor provocări deosebite pentru a îndeplini această misiune.

Starea cercetării româneşti a făcut obiectul a numeroase studii si documente elaborate în anii

din urmă, dezbateri şi luări de poziţii ale lumii ştiinţifice, specialiştilor, managerilor, media dar, din păcate, analizele efectuate au fost prea des punctuale şi rar consensualizate.

Două din concluziile des enunţate pot fi formulate astfel:

- sistemul cercetării din România este complicat şi foarte fragmentat;

- finanţarea activităţii de cercetare în România este cu mult sub necesar, reflectată atât prin comparaţie cu alte ţări cât şi faţă de cerinţele şi nevoia de cercetare existente în prezent;

Dintre efectele vizibile ale acestei stări putem enumera:

- slaba percepţie, uneori chiar negativă, a sistemului cercetării în mediul economic, politic şi

social;

- stabilirea şi planificarea priorităţilor nu a ţinut seama întotdeauna de resursele limitate;

- scăderea cantităţii şi calităţii resurselor umane şi a infrastructurii pentru cercetare dinRomânia;

- slaba cooperare între unităţile şi instituţiile componente ale sistemului, între acestea şi mediul economic;

- slaba integrare a sistemului cercetării româneşti în Aria Europeană a Cercetării, reflectat atât de nivelul de recuperare al sumelor cu care România contribuie la bugetul programului cadru al Uniunii Europene cât şi de numărul participanţilor din România.

Sistemul cercetării din România.

Sistemul cercetării din România cuprinde peste 700 de entităţi de drept public şi de de drept privat care desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare, 74 universităţi acreditate, din care 56 publice şi 18 private, 38 de institute naţionale de cercetare-dezvoltare, 327 instituţii publice din subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi a altor ministere, a Academiei Române şi a academiilor de ramură precum şi peste 270 societăţi comerciale pe acţiuni cu capital de stat sau private care au ca obiect principal de activitate cercetarea-dezvoltarea.

Potenţialul de cercetare existent în 2003 era reprezentat de un personal total angrenat în activitatea de C-D de 39 .985 persoane, din care 25.785 cercetători. Din totalul cercetătorilor, 9.218 sunt cercetători atestaţi, iar circa 6.400 sunt doctori în ştiinţe. Un procent de cca.53% îşi desfăşoară activitatea în domeniul ştiinţelor tehnice şi inginereşti.

În anul 2002, în România, ponderea cercetătorilor la 1.000 persoane din populaţia ocupată

era de 2,96, de două ori mai mică decât cea din EU-15, numărul salariaţilor CD, respectiv al cercetătorilor înregistrând o uşoară creştere comparativ cu anul 2001.

Din punct de vedere al structurii cercetătorilor la nivel naţional pe categorii de vârstă se constată că în perioada 1995 – 2002 s-au înregistrat scăderi de 1 – 2 procente pentru grupele de vârstă cuprinse între 30 – 49 ani şi creşteri de 2 – 3 procente pentru grupele de vârstă de peste 50 de ani, fără a avea loc însă mutaţii semnificative. Ponderea cea mai mare a personalului o deţine grupa

de vârstă cuprinsă între 40 şi 49 de ani. În acelaşi timp, ponderea personalului sub 30 de ani se menţine la o rată relativ constantă, de cca. 14 %. Această situaţie diferă pe categorii de instituţii. În INCD-uri, grupa de vârstă dominantă este 50 – 59 ani, înregistrându-se o scădere a ponderii grupelor de vârstă de până la 39 ani.

Sursele de finanţare.

Sursele de finanţare pentru activitatea de cercetare desfăşurată de unităţile şi instituţiile din cadrul sistemului naţional de cercetare se constituie din fonduri de la bugetul de stat, fonduri atrase

de la agenţi economici sau beneficiari ai cercetării, fonduri provenite din cooperări internaţionale

precum şi din alte fonduri constituite conform legii.

În perioada 1999-2003 cheltuielile totale pentru cercetare-dezvoltare la nivelul unui an, efectuate atât în sectorul public, cât şi în cel privat, au înregistrat în general un nivel relativ stabil,

dar care nu a depăşit 0,40% din PIB:

Cheltuieli totale C&D la nivel de ţară

Cheltuieli totale C&D 1998 1999 2000 2001 2002 2003

% din PIB 0,48 0,40 0,37 0,39 0,38 0,40

Nivelul efectiv al fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru cercetare în perioada

2002-2004 este redat în tabelul următor:

Finanţarea activităţilor de cercetare-dezvoltare în perioada 2002-2004

2002 2003 2004

Total

mld lei %

din PIB %

din total Total

mld. lei %

din

PIB %

din total Total

mld.

lei %

din PIB %

din total

Buget de stat 3000 0,21 100 3676 0,20

(0,196) 100 4610 0,21 100

MEdC –

buget cercetare 2133 0,15 71 2563 0,14 70 3352 0,15 73

În perioada 1999-2001, cheltuielile din fondurile agenţilor economici au avut o pondere mai mare decât fondurile publice alocate pentru cercetare-dezvoltare. În perioada 2002-2003 tendinţa a

fost de scădere, dar, de regulă, au depăşit 45% din nivelul cheltuielilor totale:

Cheltuieli C&D din fondurile agenţilor economici

Cheltuieli C&D ale agenţilor

economici 1999 2000 2001 2002 2003

- % din PIB 0,20 0,18 0,19 0,16 0,18

- % din cheltuieli totale C&D 50,21 48,96 47,60 41,57 45,39

La nivelul anului 2005 bugetul total prevăzut pentru cercetare se ridică la cca 7000 mld lei

(cca 184 mil Euro), reprezentând cca. 0,27 % din PIB, din care cca 5370 mld lei (cca 141 mil Euro)

pentru Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

La nivelul anului 2005 repartiţia fondurilor de la bugetul de stat pentru cercetare este următoarea:

- mii lei -

Institutie Buget % din total

Total 7.227.353.206 100%

Ministerul Educaţiei şi Cercetării 5.368.968.013 74,29

Academia Română 873.959.128 12,09

Ministerul Economiei şi Comerţului 402.794.428 5,57

Ministerul Apărării Naţionale 323.960.710 4,48

Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale 225.248.719 3,12

Alte ministere 32.422.208 0,45

Angajamentul asumat în cursul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, la capitolul 17

„Ştiinţă şi cercetare” este „realizarea unei finanţări adecvate a sistemului CDI, cu atingerea unui nivel al cheltuielilor CDI de cca 1% din PIB în anul 2007”.

Principalul instrument de finanţare de la bugetul de stat a activităţii de cercetare este Planul naţional de cercetare dezvoltare şi inovare, lansat pentru prima dată în anul 1999 (PNCDI I) şi care

se derulează în perioada 1999-2006. În anul 2005 se lansează Programul Cercetare de excelenţă având ca principal obiectiv întărirea Ariei Româneşti a Cercetării (ARC) în perspectiva aderării la Uniunea Europeană. Pentru anul 2007 este prevăzută lansarea următorului plan naţional de cercetare dezvoltare şi inovare (PNCDI II) pentru perioada 2007-2013, şi care urmează a fi elaborat

pe baza unui dialog deschis între cercetători, industrie, servicii, parteneri sociali şi cetăţeni. Ministerul Educaţiei şi Cercetării a lansat în acest scop în propriul plan sectorial proiectul

„Elaborarea strategiei CDI pentru perioada 2007-2013 bazate pe elementele unei planificări strategice”