Finanțarea Instituțiilor din Administrația Publică prin Trezoreria Statului

Capitolul I

Bugetele instituțiilor Publice

1.1. Instituţiile publice şi activitatea lor

O primă modalitate de definire a instituţiilor publice o prezintă Legea privind finanţele publice conform căreia:

„Instituţiile publice, in înţelesul prezentei legi, cuprind Preşedinţia României, Guvernul, ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, precum şi instituţiile de stat de subordonare centrală sau locală indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.”

Conform acestei definiţii, din punctul de vedere al finanţelor publice, sunt instituţii publice cele care îndeplinesc următoarele trăsături :

a) Sunt instituţii ale statului de drept, care desfăşoară activitate politică sau executivă, reprezentînd puterea şi administaraţia de stat ȋn societate.

Sunt Instituţii care compun, la nivel central sau local, aparatul puterii şi administraţiei de stat.

b) Sunt instituţii de stat care îşi desfăşoară activitatea ȋn strînsă legătură cu bugetul public, privind resursele financiare constituite ȋn cadrul acestuia, la nivel central, local sau prin fonduri speciale, pentru acoperirea cheltuielilor, pe destinaţiile specifice stabilite prin clasificaţie bugetară.

Pornind de la înţelesul pe care-l conferă Legea finanţelor publice, instituţiile publice cuprind:

- Senatul României

- Camera Deputaţilor

- Preşedinţia României

- Guvernul

- Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale

- Consiliile comunale, orăşeneşti, ale sectoarelor municipiului Bucureşti, municipale si judeţene

- Instituţii de stat de subordonare centrală sau locală.

O altă modalitate de a defini instituţiile publice este aceea legată de carcteristicile bunurilor produse de către acestea şi modul de valorificare sau de modul de distribuire a acestora către beneficiari.

Din acest punct de vedere, se poate spune că instituţiile publice produc bunuri publice care se distribuie, de regulă, ȋn mod gratuit (preţul este zero), urmărind satisfacerea la un nivel maxim posibil a cerinţelor consumatorilor, sau la preţuri accesibile consumatorilor.

Bunurile publice corespund ȋn mod direct cerinţelor stării de optim social. Producerea de bunuri publice este, de regulă, obiectul de activitate al unei instituţii publice. De aceea, fiind legate, din punct de vedere financiar, de bugetul public, instituţiile publice sunt organizate după principiul ”non profit”.

Pentru producerea de bunuri ȋn afara celor care definesc obiectul de activitate şi pentru care primesc fianaţare bugetară, instituţiile respective pot stabili preţuri, tarife, deci încasează venituri denumite venituri extrabugetare sau venituri proprii, dar care nu conduc la obţinerea de profit. Cu alte cuvinte, o instituţie publică nu poate sa obţină profit, iar daca obţine, acesta trebuie cheltuit ȋn scopuri investiţionale ȋn cadrul fiecărui an financiar.

Există şi concepţia potrivit căreia o instituţie este publică, ȋn fucţie de carcteristicile prestaţiilor acesteia, adresîndu-se publicului larg. Delimitarea unor asemenea instituţii nu ţine seama ȋn primul rȃnd de caracteristicile finanţării, de dependenţa lor de bugetul statului, ele putînd fi chiar private sau să funcţioneze după principiile finanţelor private.

Domeniile in care funcţionează instituţiile de stat producătoare de bunuri publice, a căror sferă este delimitată de dependenţa acesteia de bugetul public sunt, aşa cum rezultă ele din legile bugetare, următoarele:

I Acţiunile social-culturale, care devin preponderente, prin importanţa lor dată de semnificaţie, prin instituţiile mijlocitoare sau producătoare ale acestei acţiuni, prin gradul de modernizare a lor, prin eficienţa şi calitatea acţiunilor finanţate. Principalele categorii de acţiuni (şi de instituţii) :

- Acţiuni de învăţămînt: preşcolar, primar şi gimnazial, complementar, profesional, liceal, postliceal, învăţămînt pentru copii cu deficiente, case de copii; universităţi şi academii, case de cultură, biblioteci universitare şi altele

- Acţiuni in domeniul sănătăţii, prin : dispensare medicale şi policlinici, spitale, sanatorii, preventorii şi dispensării cu staţionare TBC, creşe, leagăne de copii, centre de recoltare şi conservare a sîngelui, staţii de salvare, alte instituţii sanitare.

- Acţiuni ȋn domeniul asistenţei sociale, prin: cămine de bătrîni şi pensionari, cămine-spital pentru invalizi şi bolnavi cronici, cămine pentru copii infirmi şi cămine atelier, cantine de ajutor social, centre de primire a minorilo, instituţii de plasament familial, alte acţiuni:

- Acţiuni sportive şi de tineret

- Acordarea de alocaţii, ajutoare pentru copii

- Pensiile, ajutoarele si indemnizaţiile acordate de la bugetul de stat

- Pensiile, ajutoarele si indemnizaţiile acordate prin sistemul asigurărilor sociale