Finanțarea Protecției Mediului Inconjurător prin Intermediul Cheltuielilor Publice

1. Cheltuieli publice pentru protectia mediului

Cheltuielile publice pentru protectia mediului reflectă politica ecologică a statului şi sunt efectuate de acesta pentru menţinerea parametrilor ecologici in contextul efectelor negative pe care dezvoltarea economică le-ar putea avea asupra mediului natural. Această concepţie, apărută la inceputul anilor ’70 şi menţionată in lucrarea „Limitele dezvoltării”(Clubul de la Roma, 1972), este cunoscută azi ca dezvoltare durabilă şi presupune concomitenţa dezvoltării economice cu, cel puţin, păstrarea parametrilor de mediu.

Protectia mediului inconjurator a devenit in ultimii ani una dintre preocuparile majore ale comunitatii internationale. Cauza o reprezinta faptul ca degradarea mediului, ca urmare a unui complex de factori, intre care se afla dezvoltarea economica, a provocat si continua sa provoace pierderi imense tuturor tarilor, si sa influenteze esential calitatea vietii. In strategia politicilor economice ale guvernelor majoritatii tarilor lumii, s-a produs o modificare esentiala, si anume se considera ca protectia mediului reprezinta o componenta necesara a transformarii sistemului economic si a dezvoltarii durabile a societatii.

Protectia mediului inconjurator si imbunatatirea calitatii lui reclama folosirea de catre autoritatile publice a unor politici ecologice, a unor modalitati si instrumente economice si financiare, folosirea reglementarilor juridice, a standardelor, s.a. In cadrul lor, instrumentele financiare (taxe, impozite, credite) detin un rol deosebit pentru ca, pe de o parte, ele influenteaza comportamentul de protectie a mediului (in special al poluatorilor), iar pe de alta parte, produc o serie de resurse financiare care permit finantarea actiunilor de protectie a mediului.

Cheltuielile pentru protectia mediului reflecta fluxurile de finantare a mediului si includ platile pentru activitatile economice care au ca scop producerea de servicii specifice pentru prevenirea, reducerea sau combaterea pagubelor aduse mediului. Acestea sunt grupate in: investitii si cheltuieli curente care la randul lor includ cheltuielile curente interne si cheltuielile curente externe.

Exista urmatoarele surse de finantare a cheltuielilor legate de protectia mediului inconjurator:

a) fondurile agentilor economici, in cazul in care acestia:

- suporta pagubele produse mediului;

- realizeaza investitii pentru combaterea poluarii si imbunatatirea performantelor ecologice ale firmelor respective;

- platesc impozite, taxe, redevente pentru poluarea mediului.

b) fonduri bugetare, in cazul in care statul aloca resurse pentru:

- investitii in domeniul protectiei mediului inconjurator;

- avantaje fiscale (reduceri sau scutiri de impozite acordate agentilor economici care se implica in actiuni ce vizeaza protectia mediului inconjurator);

- subventionarea dobanzilor bancare la imprumuturile acordate de bancile comerciale pentru actiuni si activitati legate de protejarea mediului;

- finantarea activitatii de cercetare-dezvoltare in domeniul realizarii de bunuri si servicii care sa masoare, sa previna, sa limiteze sau sa corecteze poluarea mediului.

c) fonduri speciale destinate unor actiuni majore de protectie a mediului:

- fondul national de mediu;

- fonduri in custodie, acordate intreprinderilor pentru a suporta anumite actiuni de depoluare stabilite prin contracte de privatizare.