Finanțarea și creditarea activelor curente

INTRODUCERE

Întreprinderea ca verigă importantă a unei economii presupune desfăşurarea unui şir de operaţiuni ce vor duce la atingerea scopului final - obţinerea profitului. O analiză detaliată a întreprinderii duce la aprecierea activităţii ei în ansamblul economiei.

Realizarea scopului final al întreprinderii presupune obţinerea profitului ca urmare a activităţii economico-financiare desfăşurate şi posibilitatea utilizării eficiente a acestuia. O latură importantă pentru desfăşurarea activităţii întreprinderii o reprezintă patrimoniul întreprinderii.

Pentru desfăşurarea activităţii economico-financiare, întreprinderea îşi formează patrimoniul, care reprezintă totalitatea resurselor economice controlate de agentul economic. În Rapoarte financiare pentru reflectarea acestui patrimoniu aflat la dispoziţia întreprinderii, se aplică noţiunea de „active".

Atît activele pe termen lung cît şi activele curente reprezintă pentru întreprindere principalele surse pentru desfăşurarea activităţii sale. Activele pe termen lung reprezentate de clădiri, maşini, utilaje ş.a. servesc întreprinderii ca ajutor la desfăşurarea procesului de producţie, ele fiind utilizate pe parcursul a mai multor ani.

Activele curente însă servesc ca bază pentru fabricarea produsului finit al firmei, ele consumîndu-se total sau parţial pe parcursul derulării unui ciclu financiar. De aceea activele curente necesită o analiză mai minuţioasă din partea managerilor întreprinderii, aceştia fiind nevoiţi să caute surse pentru finanţarea lor.

Analiza activelor curente şi a surselor de finanţare a lor oferă utilizatorilor Rapoartelor financiare posibilitatea de a aprecia care este mărimea totală a activelor curente controlate de întreprindere, creşte ori descreşte în dinamică valoarea activelor curente aflate la dispoziţia întreprinderii, care este componenţa activelor curente a întreprinderii, care este durata de folosire a activelor curente în circuitul economic al întreprinderii, cu ce destinaţie se folosesc activele curente disponibile, aparţin ori nu întreprinderii cu drept de proprietate activele curente disponibile, care sunt sursele proprii sau externe utilizate de către întreprindere pentru finanţarea activelor curente, care este cantitatea de active curente necesară desfăşurării procesului de producţie, care este viteza de rotaţie a activelor curente, controlate de întreprindere şi alte aspecte ale întreprinderii.

Astfel, primul capitol intitulat „Aspecte teoretice privind conţinutul activelor curente şi a surselor de finanţare a lor” reflectă aspecte teoretice privind activele curente acestea fiind definite şi clasificate în baza mai multor criterii. De asemenea tot în acest capitol sunt redate sursele de finanţare a activelor curente. Au fost menţionate toate sursele de finanţare, atît cele tradiţionale – reprezentate de sursele proprii ,cele atrase şi cele împrumutate, cît şi cele netradiţionale – finanţarea prin intermediul cambiilor sau factoringu-lui. O latură esenţială în studiul surselor de finanţare a activelor curente o constituie analiza şi alegerea politicii de finanţare a activelor pe termen scurt.

Cel de-al doilea capitol intitulat „Analiza finanţării pe termen scurt la întreprindere în baza datelor S.A „Universal”” este o detaliere a primului capitol şi conţine tehnici şi modele de gestiune şi analiză a activelor curente deţinute de S.A. „Universal” precum şi a surselor de finanţare a lor. Astfel pe baza informaţiei concrete deţinute în raportul financiar se prezintă o analiză în dinamică a activelor curente precum şi a indicatorilor de structură a patrimoniului calculaţi cu ajutorul elementului de activ curent. De asemenea în capitolul II s-a efectuat analiza detaliată a surselor de finanţare a activelor curente. S-a studiat minuţios fondul de rulment - ca sursă proprie de finanţare pe termen scurt, pasivele stabile şi creditul comercial – ca surse atrase şi, în final, creditele bancare –ca surse împrumutate de finanţare a activelor curente.