Finanțarea Studiilor

Introducere

Educaţia reprezintă unul dintre cele mai importante drepturi ale cetăţenilor. Din această cauză şi datorită creşterii importanţei capitalului uman în economie, toate societăţile industriale au iniţiat -în ultimii 50 de ani- reforme şcolare şi creşteri ale numărului de participanţi în domeniul educaţional. Cu toate acestea, în ciuda eforturilor întreprinse de guvern în vederea democratizării şi dezvoltării sistemului şcolar, nici o ţară nu are capacitatea de a garanta echitatea educaţională în rândul cetăţenilor. Pe deasupra, oportunităţile oferite de educaţie se schimbă radical de la o ţară la alta, ţinând cont de reglementările în vigoare şi de felul cum funcţionează sectorul educaţional în ţara respectivă.

Un alt aspect important al acesteia este cel legat de costurile pe care le presupune. Astfel, deşi accesul şi finanţarea ar putea să fie gratuite, uneori resursele de care o persoană dispune nu sunt suficiente pentru a-şi acoperi în integralitate cheltuielile. Cele mai mari dificultăţi apar la nivelul învăţământului universitar, masteral şi doctoral deoarece costurile cresc pe măsură ce învăţământul este mai orientat spre specializarea într-un anumit domeniu, mai ales că gradul de cercetare este din ce în ce mai amplu.

Problema care apare este modalitatea în care un individ se poate finanţa pentru a-şi finaliza studiile, educaţia reprezintând un important factor de dezvoltare personală şi profesională. Astfel, finanţarea pentru învăţământul primar, gimnazial şi liceal provine de la părinţi, însă pentru acoperirea costurilor studiilor superioare , studentul este deseori nevoit să se angajeze, să contracteze un credit pentru studii sau să găsească sprijin din partea unor organizaţii sau întreprinzători privaţi care să îi acorde o bursă pe perioada şcolarizării.

Aceste aspecte, precum şi cele legate de finanţarea studiilor în străinătate sunt analizate în cadrul acestei lucrări, cu scopul de a găsi modalitatea cea mai adecvată nevoilor studenţilor din România. Astfel, proiectul este structurat în două părţi: prima, care prezintă aspectele teoretice ale problemei analizate, şi a doua, care cuprinde elaborarea unui plan de cheltuieli aplicat pentru Academia de Studii Economice şi principalele modalităţi prin care studentul se poate finanţa. De asemenea, sunt cuprinse analize cu privire la burse acordate cetăţenilor români în străinătate, care au ca punct final atât dezvoltarea studentului, cât şi dezvoltarea unui anumit domeniu, prin aplicarea cunoştiinţelor dobândite în economia românească.

1. Sistemele educaţionale şi finanţarea lor

1.1 Educaţia şi rolul ei în viaţa individului

Conform tratatelor de psihologie, educaţia îşi dobândeşte rolul de influenţă în dezvoltarea individului încă de la vârsta de şase ani, unde, în primii ani de frecventare a unei instituţii de învăţământ, copilul tinde spre performanţă prin compararea rezultatelor sale cu cele ale colegilor săi. Pe măsură ce avansează în vârstă, educaţia dobândeşte o importanţă sporită, individul ajungând să realizeze utilitatea acesteia pentru construirea unui viitor şi pentru formarea personală, prin intermediul cunoştinţelor solicitate de către mediul de trai.

Educaţia se defineşte ca fiind un „fenomen social de dezvoltare, formare, constituire a oamenilor ca subiecţi ai acţiunii, cunoaşterii şi valorilor, prin comunicare şi exerciţiu, prin modelarea comportamentului lor şi integrarea în activitate şi relaţiile sociale.”

Pot fi identificate două tipuri de educaţie:

- Educaţia timpurie - se realizează de la cea mai fragedă vârstă până la perioada terminării şcolarităţii, ai cărei factori principali sunt familia şi instituţiile de învăţământ. Scopul: înzestrarea cu un minim de comportamente şi atitudini necesare integrării tinerilor în societate;

- Educaţia adulţilor sau educaţia pe tot parcursul vieţii - este un proces permanent, pe tot parcursul vieţii individului, după terminarea şcolii. Factorii principali: instituţii de învăţământ, instituţii de training şi formare personală, instituţii culturale – accesul la aceşti factori de educaţie este strict condiţionat de nevoia de autodezvoltare, autotransformare a fiecărui individ. Scopul: perfecţionarea comportamentelor specifice diferitelor activităţi şi adaptabilitatea socio-profesională a individului.

Prin urmare, educaţia este permanentă în viaţă şi în destinul unei societăţi; indivizii, fiecare în parte şi toţi împreună într-un grup, într-o societate sunt permanent expuşi unei mari diversităţi de acţiuni educative. Înţelesul global al educaţiei permanente cuprinde diverse alte "educaţii": formală şi informală, şcolară şi extra- şi post-şcolară, instituţionalizată şi neinstituţionalizată, directă şi indirectă, explicită şi implicită, pozitivă şi negativă (educaţie prin ceea ce nu trebuie făcut), terapeutică şi profilactică.