Finantele Firmelor Comerciale

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Finantele Firmelor Comerciale.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 62 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Finante

Extras din document

FINANTELE FIRMELOR COMERCIALE

1. PRINCIPALELE SURSE DE INFORMAŢII FINANCIARE

1.1 BILANTUL CONTABIL

Conţinutul şi utilitatea bilanţului contabil

Patrimoniul unei entităţi organizaţionale ce desfăşoară o anumita activitate economico-sociala, denumita generic entitate patrimoniala ,constituie “materia” de reflectare in contabilitatea financiara.

Literatura de specialitate autohtonă şi străină a dat noţiunii de patrimoniu mai multe accepţii , dintre care cea mai des utilizata si acceptata de lumea specialiştilor in economie este accepţia economico-juridica după care “ patrimoniul este format din ansamblul bunurilor (corporale si necorporale),a drepturilor si obligaţiilor ce caracterizează situaţia unei entităţi patrimoniale la un moment dat “.

Cuantificarea patrimoniului , la nivel global si structural , se realizează prin bilanţul contabil.

In “Lexiconul de finanţe ,credit ,contabilitate si informatica financiar-contabila”, bilanţul este definit ca reprezentând “o situaţie întocmită sub forma contabila si după un anumit plan ,cuprinzând elemente de activ si de pasiv patrimonial , precum si rezultatul final destinat sa sporească sau sa micşoreze patrimoniul întreprinderii sau ca un cont final care sa servească la închiderea conturilor de activ si de pasiv precum si a conturilor de rezultate”

Putem defini bilanţul contabil , ca fiind documentul de sinteza cel mai important , care asigura centralizarea si generalizarea datelor agenţilor economici , intr-o forma sistematica si unitara , care permite o prezentare de ansamblu si un control al activităţii derulate si a rezultatelor obţinute la sfârşitul fiecărei perioade de gestiune .

Aşa cum prevede Legea contabilităţii nr. 82/1991 , cu modificările ulterioare, documentul oficial folosit pentru finalizarea fiecărui exerciţiu financiar este bilanţul contabil , pe baza căruia se asigura atât cunoaşterea situaţiei financiare , cat si a rezultatului exerciţiului .

Bilanţul contabil , prin structura sa si implicit prin datele pe care le conţine, reflecta după normele metodologice generale si in comparaţie cu exerciţiul precedent , sintetizat si sistematizat ,toate elementele de activ si de pasiv ale unităţii patrimoniale la sfârşitul exerciţiului , precum si in alte situaţii cum sunt: fuziune ,încetarea activităţii etc.

Bilanţul contabil are o importanta deosebita datorita proprietăţilor sale informative. “In realizarea rolului sau informaţional deosebit, bilanţul contabil îndeplineşte o serie de funcţii si anume : de reflectare si generalizare; de control si analiza ; de asigurare a echilibrului economico-financiar; de decontare a patrimoniului ; de previzionare.”

Studiul financiar al bilanţului constituie aspectul esenţial al analizei financiare “statistice” .Ea se sprijină pe examinarea unei situaţii contabile (bilanţul),stabilita in principal pe baza unei reglementari . Aceasta reglementare , care este de origine naţională sau internaţională , implica constrângeri formale care afectează uneori semnificaţia economica si financiara a bilanţului .Prezintă ,in schimb, avantajul ca furnizează un material informativ relativ uniform , astfel ca analiştii financiari pot sa folosească principiile generale de analiza si pot sa facă unele comparaţii semnificative .

In contextul celor prezentate putem defini bilanţul ca fiind :un raport financiar-contabil care reflecta in general , la 31.XII , bunurile posedate de întreprindere (activ) si a datoriilor contractate pentru finanţarea acestor bunuri (pasiv), cat si al soldului intre cele doua , respectiv câştigul sau paguba proprietarilor întreprinderii .El sintetizează starea patrimoniala a întreprinderii la un moment dat .

Bilanţul unei întreprinderi trebuie sa ofere informaţii relevante referitoare la :profitul realizat de întreprindere in perioada unui exerciţiu de un an ; rentabilitatea si lichidităţile de care dispune întreprinderea la finele exerciţiului financiar; la echilibrul ce trebuie sa existe intre resurse si nevoi .

Elementele de activ si de pasiv ale bilanţului pot fi regrupate după doua optici :

O optica funcţională care considera întreprinderea ca un portofoliu global de nevoi si de resurse reflectând o activitate continua .Clasamentul diferitelor posturi este apoi efectuat după funcţia care corespunde celor trei cicluri :investiţii , finanţare si exploatare .

O optica financiara care considera riscurile întreprinderii legate de îndatorare si de lipsa de lichiditate ceea ce poate conduce la încetarea plaţilor .Aceasta este optica , potrivit căruia ,ordonarea posturilor de bilanţ se face , de regula , in funcţie de criteriul lichidităţii activului si exigibilităţii pasivului. In tarile Europei continentale , ordonarea posturilor activului se face in ordinea inversa a lichidităţii , de la cele mai puţin lichide cum este cazul activelor imobilizate ,la disponibilităţile băneşti ca forma de lichiditate absoluta ,iar in pasiv posturile sunt ordonate de la cele mai puţin exigibile , adică de la capital –ultimul cont care se încheie in cazul lichidării patrimoniului, la datoriile cunoscute.

Analiza financiara presupune un studiu critic al posturilor sigure ale bilanţului contabil spre a opera regrupări ale fondurilor care conduc la un bilanţ economic în optica funcţională şi un bilanţ financiar in optica financiara.

Bilanţul constituie instrumentul principal de reflectare a echilibrului financiar. Indiferent de momentul la care se încheie bilanţul, menţinerea egalităţii intre sumele totale înscrise in activul si pasivul sau constituie o regula ce trebuie strict respectata la întocmirea bilanţului, ea reprezentând de fapt principiul financiar fundamental care susţine constituirea patrimoniului unei întreprinderi . Egalitatea bilanţiera este necesara, nu pentru raţiuni tehnice sau convenţionale, ci pentru ca reflecta echilibrul fundamental intre activ si pasiv care sunt de fapt doua reprezentări diferite ale aceleiaşi mărimi economice. Deoarece pasivul reflectă sursele fondurilor constituite de întreprindere, iar activul grupează utilizările cărora le sunt afectate aceste fonduri, înseamnă că nici o resursă nu poate rămâne fără alocare după cum nu poate exista nici o nevoie de finanţare fără surse de fonduri. In aceste condiţii echilibrul intre suma activului si cea a pasivului, reprezintă de fapt echilibrul intre valoarea nevoilor de finanţare si cea a resurselor de care dispune întreprinderea.

Posturile bilanţiere provin din agregarea soldurilor conturilor sintetice, iar schemele de bilanţ pot fi mai mult sau mai puţin dezvoltate in funcţie de mărimea societăţilor.

Ordonarea posturilor de bilanţ se face, de regula, in funcţie de criteriul lichidităţii activului si exigibilităţii pasivului. In tarile Europei continentale ordonarea posturilor activului se face in ordinea inversa a lichidităţii, de la cele mai puţin lichide –cum este cazul activelor imobilizate la disponibilităţile băneşti ca forma de lichiditate absoluta, iar in pasiv posturile sunt ordonate de la cele mai puţin exigibile la cele imediat exigibile, adică de la capital – ultimul cont care se închide in cazul lichidării patrimoniului ,la datoriile curente .

Normele contabile din ţara noastră impun unităţilor patrimoniale (regii autonome, societăţii comerciale în care statul deţine cel puţin 20% din capitalul social şi altor persoane care desfăşoară activitatea economică) să întocmească bilanţ contabil (tabelul nr. 1).

Tabelul 1. Schema de bilanţ simplificată

Bilanţ încheiat la …

ACTIV Exerciţiul PASIV Exerciţiul

Prece-dent În-cheiat Prece-dent În-cheiat

I.ACTIVE IMOBILIZATE

- Imobilizări necorporale

- Imobilizări corporale

- Imobilizări financiare I.CAPITALURI PROPRII

- Capital social sau individual

- Rezerve

- Rezultatul exerciţiului

- Fonduri

II.ACTIVE CIRCULANTE

- Stocuri

- Alte active circulante II.PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI

III.CONTURI DE REGULARIZĂRI ŞI ASIMILATE III.DATORII

- Împrumuturi şi datorii asimilate

- Furnizori şi conturi asimilate

- Avansuri primite de la clienţi

- Alte datorii

IV.PRIME PRIVIND RAMBURSAREA OBLIGAŢIUNILOR IV.CONTURI DE REGULARIZARE ŞI ASIMILATE

TOTAL ACTIV TOTAL PASIV

Datele de bilanţ se referă atât la exerciţiul încheiat cât şi la un moment anterior (exerciţiul precedent). Fiecare parte a bilanţului este structurată în câte patru mase patrimoniale (grupe) compuse din posturi bilanţiere.

Posturile de bilanţ sunt formate din soldurile conturilor sintetice de gradul I (simbolul format din trei cifre) şi de gradul II (simbol format din patru cifre) pentru bilanţul întocmit în sistem de bază şi din soldul grupelor de conturi (simbolizate cu două cifre) şi al conturilor sintetice de gradul I pentru bilanţul întocmit în sistem simplificat.

Atât activul cât şi pasivul bilanţier suportă un dublu criteriu de ordonare:

Fisiere in arhiva (1):

  • Finantele Firmelor Comerciale.doc