Finanțele - noțiuni introductive

I. Finanţele noţiunii introductive

Relaţiile financiare reprezintă relaţii economice sociale în expresie bănească care apar în procesul repartiţiei produsului intern brut în scopul satisfacerii nevoilor membrilor societăţii. Au apărut şi au evoluat în strânsă legătură cu banii dar în condiţiile existenţei unei forme statale din necesitatea satisfacerii a două mari categorii de nevoi respective:

1)Nevoile individuale satisfăcute prin activitatea şi efortul propriu cu ajutorul bunurilor private.

2)Nevoile comune, colective sau generale iniţial satisfăcute prin sistemele dării în natură şi prestaţie în muncă, iar în condiţiile actuale satisfăcute cu ajutorul banilor cuveniţi în mod obligatoriu statului şi cheltuiţi prin sistemul finanţelor publice. Aceste nevoi sunt satisfăcute cu ajutorul bunurilor sau serviciilor publice.

Bunuri private:

- sunt oferite de către producător

- sunt procurate de pe piaţă

- au un consum concurenţial şi divizibil

Bunuri publice (servicii):

- statul prin intermediul instituţiilor din subordinea sa

- au consum neconcurenţial, indivizibil

- sunt asigurate de instituţii publice

- accesul este necondiţionat

Atât relaţiile băneşti cât şi relaţiile financiare implică efectuarea unui transfer de

valori (bani) însă nu toate relaţiile băneşti pot fi considerate relaţii financiare. Sfera relaţiilor băneşti este mai vastă decât cea a relaţiilor financiare.

Relaţiile băneşti presupune în urma transferului de bani o schimbare a formei valorii transferate. Exemplu: ansamblul sau totalitatea actelor de vânzare-cumpărare.

Pentru ca o relaţie bănească să fie considerată relaţie financiară trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

1)Transferul de bani (valoare) să se efectueze sub formă bănească în dublu sens de la persoane fizice sau juridice de către stat şi invers.

2)Transferul să se efectueze fără o contraprestaţie directă, imediată şi individualizată din partea primitorilor banilor transferaţi

3)Să aibă caracter nerambursabil sau rambursabil

Exemplu: contribuţiile, achitarea contribuţiilor către bugetul asigurărilor de stat

În categoria relaţiilor financiare se disting:

1. Relaţii care exprimă un transfer de resurse băneşti sau de bani fără echivalent şi cu titlu nerambursabil (relaţiile financiare publice)

2. Relaţii care exprimă un împrumut de resurse băneşti pe o anumită perioadă de timp, purtător de dobândă (relaţiile de credit)

3. Relaţii care exprimă un transfer facultativ sau obligatoriu de resurse băneşti în schimbul unei contraprestaţii care depinde de producerea unui fenomen aleatoriu (relaţiile de asigurare-reasigurare-RCA, CASCO)

4. Relaţiile care apar în procesul formării şi repartizării fondurilor la dispoziţia întreprinderii sau agentului economic (Finanţele întreprinderii).

II.Constituirea,majorarea agenţilor economici

Orice constituire de societate indiferent de forma de organizare implică sau presupune un aport iniţial de capital care să permită începerea activităţii şi efectuarea primelor cheltuieli de investiţii şi exploatare. Capitalul iniţial al societăţii este divizat în părţi egale concretizate în acţiuni în cazul societăţilor de capital şi în părţi sociale în cazul societăţilor de persoane.

Valoarea unei părţi sociale nu poate fi mai mică de 10 lei, iar valoarea nominală a unei acţiuni (Vn) este dată de raportul dintre valoarea capitalului de acţionari şi numărul de acţiuni emise.

Vn=

Ulterior poate fi sporit prin aporturi noi în numerar, prin încorporarea unei părţi din conturi de rezervă sau prin conversia datoriilor sau creanţelor.

Decizia de majorare a capitalului aparţine consiliului de administraţie şi se ia atunci când se intenţionează extinderea activităţii actuale sau se doreşte implementarea de noi proiecte de investiţii.

Efectele majorării de capital sunt:

1.creşterea sau sporirea lichidităţii financiare

2.restabilirea echilibrului financiar

3.modificarea structurii puterii în societatea comercială

Reducerea capitalului social are loc în următoarele situaţii:

1. când se înregistrează pierderi pentru acoperirea acestora

2. când are loc distribuirea către acţionarii a unei părţi din activele firmei considerându-se că cifra de afaceri realizată nu justifică dimensiunea activităţii

Cel mai frecvent se restituie acţionarilor o parte din valoarea nominală a acţiunilor sau se renunţă la punerea la dispoziţia societăţii a unei părţi din capitalul social subscris şi nevărsat.

3. când societatea cumpără propriile acţiuni în următoarele scopuri:

a)fie pentru anularea lor

b)fie pentru atribuirea ulterioară a acestora propriilor angajaţi

4. când se urmăreşte reglarea cursului bursier a propriilor acţiuni (valabilă numai pentru S.A. cotate la bursă)

1. Majorarea capitalului prin aporturi noi în numerar

Majorarea capitalului în acest caz se poate realiza fie:

- prin creşterea valorii nominale a acţiunilor existente care presupune apelul la acţionarii existenţi şi convingerea acestora de a participa cu capital suplimentar, lucru ce este mai dificil de realizat datorită dispersiei acţionarilor în teritoriu

- prin emisiunea de noi acţiuni la care să se poată subscrie atât actualii acţionari cât şi alţi investitori. Dificultatea aplicării acestei metode constă în: stabilirea preţului de emisiune care trebuie să fie mai mic decât cursul bursier sau valoarea de piaţă a unei acţiuni pentru a se asigura plasarea cu succes a acţiunilor noi şi să fie mai mare decât valoarea nominală pentru a obţine fonduri suplimentare care să acopere costurile sau cheltuielile ocazionale de emisiunea acestora

Preţul de emisiune=preţul de vânzare a acţiunilor noi emise