Fiscalitate

Introducere

Lucrarea de faţă are drept scop sublinierea câtorva aspecte esenţiale legate de frauda din domeniul taxei pe valoarea adăugată la nivelul Uniunii Europene şi îndeosebi frauda de tip carusel. Având o implicare deosebită asupra fiscalităţii ce afectează economia tuturor statelor membre, consider că este un subiect foarte interesant de dezbătut şi de analizat în cadrul unui studiu individual.

Frauda în domeniul TVA este o prolemă majoră pentru veniturile statelor membre şi funcţionarea corectă a pieţei interne. O formă comună şi deosebit de gravă a acesteia este frauda TVA de tip carusel, care aduce daune de miliarde de euro pentru finanţele UE în fiecare an. Adesea este organizată pe scară largă, uneori de către organizaţiile infracţionale. Frauda tip carusel este în mod tradiţional organizată cu produse mici de mare valoare. Recent, mai multe state membre au raportat cazuri de fraudă de acest tip în domeniul cotelor de emisie de gaze cu efect de seră. În scopul de a permite statelor membre să ia măsuri rapide împotriva acestui tip de fraudă, Comisia a adoptat, la 29 septembrie 2009, o propunere de directivă pentru modificarea Directivei 112/2006/CE privind TVA care să permită punerea în aplicare, opţională şi temporară, a unui mecanism de taxare inversă la furnizarea a cinci categorii de bunuri şi servicii deosebit de sensibile la fraudă, şi anume: circuite integrate pentru calculator, telefoane mobile, metale preţioase, parfumuri şi cote de emisie de gaze cu efect de seră.

Posibilitatea de a opta pentru aplicarea taxării inverse în aceleaşi condiţii, la o listă limitată de bunuri şi servicii, furnizează statelor membre mijloacele necesare pentru a aborda fenomenele de fraudă într-un mod flexibil, asigurând în acelaşi timp coerenţa în răspunsul la frauda de tip carusel şi în evitarea relocării fraudelor.

Acestea fiind spuse, voi continua lucrarea prin a dezvălui principalele caracteristici, mecanismul de funcţionare si informaţii de interes general despre frauda TVA de tip carusel.

Prezentarea conceptului de fraudă carusel

Combaterea fenomenelor de fraudă fiscală, în special intracomunitare, nu a făcut mari progrese în aceşti ultimi ani. Pierderile fiscale totale cauzate de fraudă se ridică la o sumă cuprinsă între 200 şi 250 de miliarde EUR, echivalentul a 2% din PIB-ul UE. Frauda legată de TVA se ridică la circa 40 de miliarde EUR, adică 10% din veniturile produse de acest impozit.

Creşterea progresivă a schimburilor a generat o proliferare a aşa-numitelor fraude de tip carusel.Circuitele funcţionale ale acesteia se structurează pe regimul tranzitoriu actual de impozitare a schimburilor intracomunitare, care presupune, ca regulă generală, impozitarea schimburilor intracomunitare de bunuri, efectuate între persoane impozabile, în statul membru de destinatie.

Acest tip de fraudă are la bază un mecanism destul de simplu: operatorul economic din ţara de origine facturează fără TVA (deoarece efectuează o livrare intracomunitară, care intră în categoria operaţiunilor scutite de TVA cu drept de deducere), iar operatorul economic din ţara de destinaţie va aplica regimul taxării inverse pentru această operaţiune (deoarece efectuează o achiziţie intracomunitară, calculând si înregistrând TVA aferentă achiziţiilor intracomunitare, la cota de impozitare a ţării sale, atât ca TVA colectată, cât şi ca TVA deductibilă, fără însă a o plăti în mod efectiv). Ulterior efectuării achiziţiei intracomunitare, operatorul economic în cauză dispare fără să înregistreze (din punct de vedere contabil), să declare (din punct de vedere fiscal) şi să plătească TVA-ul colectat aferent livrărilor ulterioare efectuate pe piaţa sa internă. Acest operator economic mai este denumit, datorită comportamentului său volatil de tip „fantomă”, în

practicile de investigare a fraudei de tip carusel, şi „veriga lipsă” din comerţul intracomunitar.

Frauda carusel privind TVA-ul aferent tranzacţiilor intracomunitare presupune un lanţ de operaţiuni succesive de vânzare-cumparare transfrontaliere, efectuate în interiorul pieţei comunitare (fără a exclude însă şi posibilitatea interpunerii unor firme–verigă din afara Comunităţii). Aceste tranzactii sunt realizate de un grup de operatori economici care, uneori, caută să exploateze, sub o aparentă tentă de legalitate, şi diferenţele dintre cotele de impozitare practicate de statele membre U.E., în scopul „ieftinirii” bunurilor ce fac obiectul unor astfel de tranzacţii şi, pe cale de consecinţă, al creării unui avantaj comparativ pe piaţă, din punct de vedere al preţului de comercializare. Din această perspectivă, influenţele fraudei carusel se localizează nu numai la nivelul obligaţiilor fiscale sustrase de la impozitare, dar şi al distorsionării mecanismelor concurenţiale ale pieţei, în functie de amplitudinea fenomenului.