Fiscalitatea la SC Valnico SRL

1 ELEMENTE DE TEORIE FISCALA

1.1 DEFINIREA FISCALITATII

Prelevarile fiscale au aparut odata cu aparitia puterii publice a Statului si a relatiilor de schimb, initial în natura, ulterior în etalon monetar, în scopul îndeplinirii sarcinilor si functiilor sale.

În perioada contemporana, prelevarea fiscala se realizeaza prin intermediul impozitului. Acesta constituie mijlocul normal si cel mai important de finantare a nevoilor publice, si elementul de referinta în teoria si practica fiscala.

Într-o abordare sistematica, sistemul fiscal este definit astfel:

“Sistemul fiscal cuprinde un ansamblu de concepte, principii, metode, procese, cu privire la o multime de elemente (materie impozabila, cote, subiecti fiscali) între care se manifesta relatii care apar ca urmare a proiectarii, legiferarii, asezarii si perceperii impozitelor si care sunt gestionate conform legislatiei fiscale, în scopul realizarii obiectivelor sistemului.”

O definire într-un sens mai restrâns este :

Fiscalitatea se poate aprecia ca fiind ansamblul obligatiilor catre fisc, a mijloacelor de percepere a lor si a reglementarilor si practicilor relative la acestea .

Sistemul fiscal este structurat pe trei elemente componente, si anume impozitele si taxele fiscale ca venituri ale statului ( prelevarile fiscale), mecanismul fiscal si aparatul fiscal.

A. Impozitele si taxele reprezinta veniturile bugetului de stat care provin de la persoane fizice sau juridice. Veniturile fiscale se compun din veniturile din impozite directe, indirecte, din taxe si contributii.

B. Mecanismul fiscal este ansamblul de metode si tehnici de impunere privind veniturile fiscale ale statului, precum si instrumentele impunerii. Impunerea consta în identificarea tuturor categoriilor de persoane fizice sau juridice care detin sau realizeaza un anumit obiect impozabil, în determinarea exacta a cuantumului acestuia. Tehnicile de impunere sunt variate, printre ele amintind: autoimpunerea, impunerea directa, impunerea forfetara. Instrumentele impunerii sunt documentele fiscale, si anume declaratiile de impunere si decontul.

C. Aparatul fiscal este compus din institutiile autoritatii publice: parlamentul (îndeplineste partea legislativa a activitatii fiscale a statului) si guvernul, care îndeplineste latura executiva a activitatii fiscale, prin institutiile administratiei publice de specialitate în structura carora se include si aparatul fiscal (Ministerul Finantelor).

Principiile care stau la baza fiscalitatii sunt:

1) Principiul universalitatii sistemului fiscal, care presupune ca un impozit sa fie platit de catre toate persoanele care realizeaza venituri din aceeasi sursa sau detin acelasi tip de avere si sa cuprinda întreaga masa impozabila.

2) Principiul unitatii, conform caruia asezarea impozitelor trebuie sa se faca dupa criterii unitare pentru toate persoanele fizice sau juridice care poseda acelasi obiect impozabil, fara discriminare de natura sociala sau subiectiva.

3) Principiul echitatii sistemului fiscal, care presupune dreptate sociala în materie de impozite, fara discriminare pentru contribuabili.

4) Principiul teritorialitatii, conform caruia un stat detine suveranitatea fiscala de a institui impozite si taxe pe teritoriul national. Prezinta importanta în cazul evitarii dublei impuneri internationale.

5) Principiul anualitatii impozitelor, conform caruia impozitele sunt instituite anual, pe baza anualitatii exercitiului financiar si al institutiei bugetare, corelata cu cazurile de retroactivitate prevazute de lege.

1.2 OBIECTIVELE SI FUNCTIILE FISCALITATII

Principalele obiective ale sistemului fiscal sunt de finantare a institutiei publice (alocarea resurselor), de a actiona în sens de reglare a economiei de schimb (anticiclic) si de a-si realiza rolul social (redistribuirea bogatiei si protectia persoanelor defavorizate).

Functiile fiscalitatii în cadrul finantelor publice sunt:

- de participare la formarea fondurilor publice, prin impozite si taxe;

- de redistribuire a veniturilor între membrii societatii, determinând atenuarea unor inegalitati cu privire la venituri între cetateni;

- de educare civica si dezvoltare a responsabilitatii prin obligarea la respectarea unor termene de plata;

- de stimulare a agentilor economici care investesc sau reinvestesc;

- de control fiscal pentru combaterea faptelor ilicite, concurentei neloiale, evaziunii fiscale.

1.3 EVALUAREA FISCALITATII

Conform multor autori, presiunea fiscala este definita ca si sarcina sau obligatie de impozite suportata de catre contribuabili. Presiunea fiscala este denumita, uneori, coeficient fiscal care se determina ca raport între încasarile fiscale si PIB si serveste la stabilirea sarcinilor fiscale, la evaluarea schimbarii, în timp, a impozitelor, la comparatii internationale.

Politicile fiscale promovate de guvernele României au influentat, atât asupra evolutiei structurale a sistemului fiscal cât si asupra marimii prelevarilor fiscale. Amploarea facilitatilor fiscale (exonerari, reduceri, deduceri), nivelul si caracterul cotelor de impunere, alaturi de sensibilitatea materiei impozabile, a influentat asupra presiunii fiscale exercitate atât de fiecare impozit în parte cât si de sistemul fiscal în ansamblul sau.

Alti factori esentiali care influenteaza nivelul presiunii fiscale se regasesc în economia reala: gradul de dezvoltare economica, structura proprietatii, distribuirea structurala a veniturilor, evolutia globala a consumului global, transformarile structurale în domeniul fortei de munca, etc. Acestia constituie o expresie a ansamblului politicilor economico-sociale promovate în economie. La rândul lor, calitatea gestionarii creantelor fiscale ale Statului si nivelul educatiei fiscale a populatiei, continua sa influenteze prin intermediul fraudei fiscale asupra încasarilor fiscale si presiunii exercitate de aceasta, atât la nivelul individual cât si de grupuri socio-economice.