Fiscalitatea Persoanelor Fizice

Stratificarea societatii pe clase sociale si interese diferite a determinat odata cu aparitia statului, institutie suprema a guvernarii sociale si aparitia multor institutii sub coordonarea acestuia ca de exemplu: armata, justitia, mai târziu politia, parlamentul, institutii sociale ca învatamântul si sanatatea.

Apare astfel un însemnat numar de membrii ai colectivitatii umane ce parasesc sfera productiei de bunuri materiale si se ocupa cu apararea integritatii teritoriale, a clarificarii litigiilor determinate de interese diferite, instruirii, asigurarii sanatatii, a caror existenta este conditionata de redistribuirea veniturilor din sfera productiva.

Separarea statului si a institutiilor sale de societate în sfera relatiilor economice, obliga statul la asigurarea veniturilor, cheltuielilor si împrumuturilor sale proprii. Procurarea resurselor necesare îndeplinirii functiilor si sarcinilor sale se face pe calea constrângerii pe care o exercita asupra membrilor societatii ce realizeaza venituri.

Asadar în procesul procurarii si repartizarii resurselor de care are nevoie statul pentru îndeplinirea functiilor si sarcinile sale se nasc anumite relatii sociale.

Acestea sunt de natura economica si exprima repartizarea unei parti din produsul intern brut, prin intermediul statului între diferite categorii sociale. Relatiile acestea, aparute în procesul de formare si repartizare a resurselor necesare statului în forma baneasca sunt relatii financiare sau pe scurt finante.

Existenta finantelor este indisolubil legata de existenta statului si de folosirea banilor si a formelor valorice în repartizarea produsului intern brut. În toate cele patru orânduiri social economice care au existat, finantele au îmbracat fara exceptie forma valorica baneasca dar în fiecare dintre acestea ele au îndeplinit un anumit rol, corespunzator conditiilor economice, politice si sociale în care au fiintat, caracterizându-se prin câteva trasaturi economice:

Resursele mobilizate la dispozitia statului sunt produsul muncii celor ocupati în sfera productiei materiale si a serviciilor si care sunt cedate în folosul statului;

Prelevarile (preluarile) de resurse la dispozitia statului, au caracter obligatoriu si nu benevol, iar neîndeplinirea acestor obligatii atrage sanctiunea legii celor ce nu le respecta;

De pe urma cheltuielilor publice, exista un beneficiu direct al celor implicati (functionarii, medicii, profesorii etc sub forma de salarii) dar si un beneficiu indirect general (starea de sanatate, cultura, ordine publica, drumuri etc.)

Ca origine etimologica, cuvântul Finante îsi are provenienta din limba latina. Expresiile folosite înca din secolele XII-XIV finantio, finacias, finacia, pecuniaria, toate aveau sensul de “plata în bani”. La baza tuturor acestor expresii se presupune a sta cuvântul finis, cu sensul de “termen de plata”. Nuantele acestor expresii desi difereau de la tara la tara se refereau în esenta la acelasi lucru, respectiv o suma si termenul de achitare a acesteia.

Cu timpul cuvântul Finante a capatat un sens foarte larg incluzând în momentul de fata notiuni ca: bugetul statului, creditul, operatiile bancare si de bursa, relatiile si operatiunile banesti, creante si obligatii de plata în bani indiferent de subiectul acestora.

Trebuie remarcat însa ca nici macar conceptiile specialistilor despre finante nu sunt la unison, întelesurile folosite de economisti fiind diferite ca de exemplu:

Fonduri banesti la dispozitia statului;

Mijloace de interventie a statului în economie;

Metode de gestionare a banului public;

Act juridic între stat si membrii societatii;

Relatii sociale, de natura economica care apar în procesul constituirii fondurilor publice de resurse banesti si repartizarii acestora în scopul satisfacerii nevoilor generale ale societatii.

În aceste interpretari, accentul cade pe acea latura a finantelor pe care specialistul o foloseste ca idee centrala în analiza sa. În realitate între resursele banesti prelevate de stat pentru satisfacerea nevoilor generale, modalitatile prin care se procura si distribuie aceste resurse, instrumentele de interventie ale statului în economie, metodele de gestionare a fondurilor publice si formele juridice pe care le îmbraca toate acestea exista legaturi strânse. O anumita latura a finantelor nu numai ca nu înlatura pe celelalte, ci chiar le presupune.

Prelevarile si redistribuirile de resurse banesti au loc între persoane fizice si juridice, prin intermediul autoritatilor publice si afecteaza direct sau indirect întreaga economie nationala si pe toti membrii societatii.

Dintre prelevarile de resurse banesti, cele mai vechi sunt prelevarile de la indivizi (persoane fizice). Din cele mai vechi timpuri, de la începuturile finantelor publice, impozitele pe avere au fost prelevate de la persoane fizice. Pentru prima oara, impozitul pe venit a fost introdus în Marea Britanie, la sfârsitul secolului al VIII-lea, asupra veniturilor persoanelor fizice. Dupa o scurta existenta a fost abolit, iar pe la mijlocul secolului al XIX-lea a fost reintrodus. În celelalte tari dezvoltate, impozitele pe venituri au fost adoptate în jurul perioadei primului razboi mondial. Impozitarea veniturilor persoanelor fizice este comoda, numarul contribuabililor este considerabil, iar resursele atrase la dispozitia statului, în special pe seama impozitului pe venituri de natura salariala, au o pondere crescuta în totalul impozitelor directe.

Toate aceste circumstante impun studierea detaliata a ansamblului de impozite asezate asupra individului, ca interesanta si utila.