Fiscalitatea TVA

1. Principii generale

Taxa pe Valoarea Adaugata (TVA) este un impozit indirect, bazat pe criteriul deductibilitatii.

Din punct de vedere economic valoarea adaugata este un indicator care permite masurarea valorii nou create de întreprindere în urma activitatii sale.

Valoarea adaugata poate fi definita ca diferenta între valoarea bunurilor si serviciilor produse de întreprindere si cea a serviciilor si bunurilor utilizate pentru realizarea lor – numite consumuri intermediare.

Din punct de vedere contabil valoarea adaugata este definita ca diferenta între productia exercitiului cu marja comerciala si consumurile provenite de la terti.

Valoarea = Marja + Productia - Consumuri provenite

Adaugata Comerciala exercitiului de la terti

Marja comerciala se calculeaza ca diferenta între vânzarile de marfuri si costul de cumparare al marfurilor vândute

Productia exercitiului este data de suma între productia vânduta, productia stocata si productia de imobilizari necorporale si corporale.

Consumurile provenite de la terti reprezinta ansamblul cheltuielilor cu materii prime si materiale consumabile, cu serviciile efectiv prestate de terti, inclusiv personalul angajat din afara întreprinderii.

Valoarea adaugata permite remunerarea factorilor: forta de munca (salarii), stat (prin impozite, taxe varsate la stat), creditari prin dobânzi varsate si proprietarii întreprinderilor private (prin beneficii).

Valoarea = Factorul capital uman + Factorul stat + Factorul capital

Pornind de la aceasta definitie, calculam valoarea adaugata pentru a determina baza de impozitare a TVA.

În al doilea rând, TVA poate avea un cost pentru întreprindere, deoarece elaborarea

declaratiilor privind decontul de TVA si tinerea unei contabilitati detaliate necesita forta de munca deloc neglijabila.

Literatura de specialitate îl defineste ca un cost de gestiune pentru întreprindere. Datorita modului defectuos de încasare a facturilor pentru întârzierea lor, întreprinderea poate sa aiba un cost legat de gestiunea trezoreriei, deoarece întreprinderea recupereaza TVA deductibila pe cumpararile de bunuri si servicii cu un decalaj mare de timp. Aceeasi situatie apare si în cazul avansurilor pentru contractele ce urmeaza sa fie realizate ulterior de furnizori.

TVA este deci un impozit pe consum suportat de consumatorul final.

Întreprinderile au rolul de a colecta impozitul în contul fiscalitatii si de a vira diferenta dintre TVA colectata si TVA deductibila la bugetul de stat.

2 . TVA si circuitele economice

TVA este un impozit neutru care elimina inegalitatile fiscale între circuitele de desfacere a produselor. Pentru a exemplifica, consideram un circuit simplificat de distributie a produselor electronice ce comporta trei nivele intermediare si valorile de vânzare si cumparare si TVA 19%.

Spre deosebire de impozitul pe circulatia marfurilor, care presupunea impunerea în cascada, TVA se stabileste numai asupra contributiei nete a întreprinderilor la formarea produsului social final.

Este un impozit care stimuleaza modernizarea întreprinderilor (prin reduceri de taxe pentru achizitii de echipamente industriale s. a.), scutiri de TVA pentru întreprinderile cele mai modeste sau prin reduceri de cote în functie de cifra de afaceri, de numarul de salariati sau activitatea de export.

Prin stabilirea valorii adaugate ca obiect impozabil, se evita înregistrarile repetate privind consumurile din afara întreprinderilor productive. Pe parcursul întregului proces de productie si distributie, fiecare agent economic încaseaza TVA de la cumparator, din care deduce suma reprezentând TVA aferenta materiilor prime si materialelor aprovizionate si servicii consumate, diferenta dintre ele se varsa la buget. Legea nr.345/01.06.2002 precizeaza ca, TVA se aplica asupra operatiunilor privind livrari de bunuri si prestari de servicii efectuate în România, transferul proprietatii bunurilor imobile si importul de bunuri si servicii. Sunt subiecti ai impunerii agentii economici care efectueaza operatii supuse TVA si importuri de bunuri si servicii.

Agentii economici, care realizeaza operatiuni impozabile, au conform art. 24, al.1 din Lege, obligatia asigurarii conditiilor necesare pentru emiterea documentelor, prelucrarea informatiilor si conducerea evidentelor prevazute de reglementarile în domeniul taxei pe valoarea

adaugata, iar cei care au obiect de activitate. Comertul cu amanuntul, activitati hoteliere, prestari de servicii catre populatie si alte activitati de asemenea natura au si obligatia instalarii aparatelor de marcat care sa corespunda cerintelor pentru aplicarea taxei pe valoarea adaugata

3. Evidenta TVA

Aplicarea prevederilor Legea nr. 345/2002 necesita întocmirea urmatoarelor documente obligatorii pentru platitorii de taxa pe valoarea adaugata:

a) dispozitia de livrare serveste ca:

- document pentru eliberarea din magazie a marfurilor, produselor sau altor valori materiale destinate vânzarii;

- document justificativ de scadere din gestiunea magaziei care face predarea;

- document de baza pentru întocmirea avizului de însotire a marfii sau facturii.

b) avizul de însotire a marfii este un formular cu regim special, distribuit de unitatea fiscala teritoriala si serveste ca:

- document pentru eliberarea din magazie a marfurilor, produselor sau altor valori destinate vânzarii, trimise pentru prelucrare la terti, în custodie sau spre pastrare;

- document de însotire pe timpul transportului;

- document justificativ de scadere din gestiunea furnizorului,

- document pentru întocmirea facturii;

- document de primire în gestiunea cumparatorului.

Avizul de însotire a marfii se întocmeste de catre unitatile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrarii marfurilor produselor sau a altor valori materiale, datorita unor conditii obiective. Se emite de catre compartimentul desfacere, care semneaza de întocmire. Pe avizul de însotire emis pentru valori materiale trimise la terti pentru prelucrare se face mentiunea pentru prelucrare la terti .