FMI și existența lui în România

I. Fondul Monetar Internaţional

1.1. Istoricul

FMI a fost conceput în iulie 1944 la o conferinţă a Naţiunilor Unite ţinută la Bretton Woods, New Hempshire,U.S.A când reprezentanţii a 45 de guverne au stabilit de comun acord să pună bazele unei instituţii pentru cooperare economică, proiectată pentru a evita o repetare a politicilor economice dezastruoase ce au contribuit la marea criză din anul 1930.

În timpul acelei decade pe măsură ce puterea celor mai puternic industrializate state scădea, acestea au încercat sa-şi apere economiile prin creşterea restricţiilor asupra importurilor, prin restricţii în ceea ce priveşte achiziţia bunurilor de peste hotare şi deţinerea de monedă străină impuse cetăţenilor. Dar aceste măsuri nu au fost potrivite sitauţiei deoarece ele nu au făcut decât să îngreuneze comerţul extern, să micşoreze veniturile şi să crească rata şomajului. Astfel nivelul de trai în aceste state a intrat intr-un declin acut.

Pe măsură ce Al Doilea Război Mondial lua sfârşit statele aliate fruntaşe au inceput să contureze variate planuri pentru a restaura ordinea în relaţiile monetare internaţionale, astfel că la conferinţa de la Bretton Woods a luat naştere FMI. Obiectivele acestei instituţii au fost aceleaşi atunci când a fost înfiinţata ca şi cele din perioada actuală. Din acea perioadă s-au constat creşteri ale veniturilor fără precedent, şi deşi beneficiile creşterii economice nu s-au manifestat in mod egal pentru toate statele, majoritatea au cunoscut prosperitate care contrastează in mod special cu perioada în care au avut loc marile conflagraţii.

Obiectivele şi rolul Fondului Monetar de Investiţii au devenit din ce în ce mai importante şi din simpla cauză a creşterii numărului de membri. Acest număr de state membre a crescut de peste 4 ori faţă de iniţialul de 45 de state implicate în creearea lui, fapt ce reflectă obţinerea independenţei politice a mai multor state în curs de dezvoltare şi mai recent a colapsului blocului sovietic. Expansiune numărului de state membre împreună cu schimbările petrecute în economia mondială au obligat Fondul Monetar Internaţional să se adapteze într-o mare varietate de moduri pentru a continua să servească aceleaşi scopuri in mod eficient.

Alături de FMI în 1944 a fost creată (BIRD) Banca Internaţională pentru reconstrucţie şi Dezvoltare, cunoscută şi sub numele de Banca Mondială, care a fost creată pentru dezvoltare economică pe termen lung, incluzând finanţarea proiectelor de infrastructură. În timp ce FMI este preocupat cu performanţă şi politici financiare macroeconomice BIRD se ocupă cu dezvoltarea pe termen lung şi soluţii pentru eliminarea sărăciei la nivel mondial.

Când FMI şi BIRD au fost create, se avea în vedere apariţia unei noi organizaţii pentru a promova liberalizarea comerţului internaţional, deşi au trebuit să treacă mai bine de 50 de ani până când World Trade Organization sa fie infiinţată(1995). În anii precedenţi problemele în materie de comerţ fiind rezolvate prin (AGTT) Acordul General cu privire la Tarife si Comerţ.

Astfel Fondul Monetar Internaţional este o oganizaţie a Naţiunilor Unite înfiinţată prin tratatul din 1945 pentru a ajuta şi a îmbunătăţi “sănătatea” sistemului economic mondial. Sediu FMI este localizat in Washington D.C, şi este condus de cele 184 de ţări membre.

FMI este instituţia centrală a sistemului monetar internaţional-sistem de plată şi rate de schimb între monedele naţionale, ce permite desfăşurarea afacerilor între diferite state.

1.2. Structura

Fondul Monetar Internaţional este o organizaţie hibrid, reunind caracteristici ale unei organizaţii internaţionale interguvernamentale dar şi ale unei societăţi anonime pe acţiuni, de drept american. Fondul este situat pe teritoriul SUA, în Washington D.C. „Acţionarii” săi sunt ţările participante la Conferinţa de la Bretton Woods şi cele care au semnat Acordul de înfiinţare până la data de 27 decembrie 1945, plus ţările care au aderat între timp la acest acord şi la organizaţie. Guvernele statelor (viitoare) membre au decis aşadar înfiinţarea sa, pentru a rezolva într-un cadru multilateral probleme financiare importante, ceea ce îl face să fie, în egală măsură, o organizaţie internaţională, afiliată de altfel sistemului specializat al agenţiilor ONU. Spre deosebire de alte organizaţii, statele membre sunt reprezentate în structurile sale de conducere potrivit unui principiu de proporţionalitate cu puterea economiei naţionale.

Ţările membre ale FMI au următoarele drepturi:

• dreptul la vot şi la participare în adoptarea deciziilor

• dreptul de a efectua tranzacţii şi operaţii cu FMI

• dreptul de a cumpăra valută convertibilă sau Drepturi Speciale de Tragere (DST) din resursele Fondului, în schimbul monedei naţionale, pe termen scurt sau mediu, în caz de nevoie pentru echilibrarea balanţei de plăţi;

• dreptul de a primi alocaţii de DST

• dreptul de a deveni membu al Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

Dreptul la vot este proporţional cu participarea ţării la resursele de ansamblu ale Fondului, similar cu acţionarii, în cazul unei societăţi pe acţiuni. Ţările membre subscriu şi participă la capitalul Fondului prin cote-părţi; o cotă parte are valoarea nominală egală cu 100.000 de Drepturi Speciale de Tragere (DST), unitatea de calcul proprie FMI. Numărul de cote-părţi care poate fi subscris de către o ţară anume este decis de conducerea FMI, în funcţie de situaţia economică şi financiară a ţării membre.

Tendinţa generală a fost însă ca, pe măsură ce numărul membrilor FMI a crescut, cotele-părţi să fie diminuate, pentru ca principalii membri (statele cu cele mai puternice economii) să aibă o pondere de vot constantă, raportată la numărul total. Deciziile FMI se iau cu majoritate de voturi, pentru deciziile importante fiind nevoie de reunirea unei majorităţi calificate (70% din voturi), iar pentru deciziile majore, care vizează viitorul FMI (schimbări de cote-părţi, alocarea DST, vânzarea unor părţi din rezervele de aur) este nevoie de o majoritate calificată de 85% din voturi. Practica însă face recursul la votarea propriu-zisă destul de rar, deciziile luându-se cel mai adesea pe baza unui consens al statelor.