Folosirea Pârghiei Impozitelor pentru Influențarea Activităților economico-sociale

FOLOSIREA PÂRGHIEI IMPOZITELOR PENTRU INFLUENŢAREA ACTIVITĂŢILOR ECONOMICO-SOCIALE

Concepţii contemporane privind impactul impozitelor

Dacă o lungă perioadă de timp impozitele au reprezentat doar forme ale veniturilor bugetare, în societatea modernă, s-a impus concepţia după care ele trebuie considerate nu numai resurse financiare ale statului, ci şi instrumente de influentare a activitaţii economico-financiare. S-a conturat, astfel, preocuparea şi orientarea spre ocuparea de soluţii bazate pe impozite şi menite să ducă la armonizarea intereselor individuale cu cele generale, respective de dezvoltare a economiei şi societaţii, în ansamblu.

Concepţiile moderne şi preocupările practice pentru folosirea impozitelor în scopul influenţării vieţii economico-sociale se întemeiază pe analiza interacţiunii dintre existenţa şi proporţile impozitelor, pe de o parte, şi manifestarea factorilor de producţie, respectiv activitatea agenţilor economici, pe de altă parte. Se evidenţiază astfel influenţa impozitelor asupra consumului şi investiţiilor, respective asupra formării şi posibilitătilor de reproducere a capitalului. În acest sens, efectul imediat al modificărilor nivelului impozitelor, exprimat prin modificarea veniturilor disponibile rămase dupa impozitare se propagă în planul posibilitaţilor de a consuma şi face investiţii şi de aici în gradul de ocupare a forţei de muncă şi creşterea economică.

Studiul asupra impactului impozitelor arată posibilitatea de producere a unor efecte inverse determinate de aplicarea impozitelor în cote progresive ridicate, care conducere la o restrângere a activităţii economice. Se constată de astfel, că o progresivitate prea ridicată a impozitării duce la egalizarea veniturilor private antrenând o reţinere de la muncă, subminând interesul pentru economii şi investiţii, indispensabile dezvoltării economice. În acest sens, Maurice Duverger afirma că ‘’Retezând veniturile mari şi acordând alocaţii celor cu venituri mai mici, impozitele pot determina o egalizare a veniturilor şi submina eforturilor pentru creşterea producţiei’’.

La rândul său, Alain Barrere arată că ‘’impozitele progressive lovesc mai greu veniturile mari, care sunt venituri ale capitalului, ameniţând reproducerea acestuia, cu consecinţe negative pentru întreaga activitate economică şi socială’’. În consecinţă, el pledează pentru un sistem de impunere orientat în sens invers, adică spre protejarea veniturilor mari pentru a favoriza acumularea de capital indispensabil dezvoltării activităţii economice.

Analizând impactul modalităţilor de impozitare a veniturilor şi averilor, Horold Groves este de părere că ‘’în condiţii normale cea mai bună sursă fiscală este cea care se amestecă cel mai puţin în producerea privată a averii’’. În opinia sa, impunerea trebuie să fie astfel concepută încât ‘’să nu ucidă găina care face ouă de aur’’. Din aceaste considerente, el este pentru o progresivitate modernă a impozitării, care să favorizeze atât obţinerea de resurse financiare de către stat cât şi reproducerea capitalului.

Rolul impozitelor se transmite şi asupra evoluţiei economiei în ansamblu, influenţând mărimea consumului în raport cu scopurile urmărite de către factorii de decizie. Astfel, în perioadele de dificultăţi în producţie (războaie) impozitele ar putea servi la limitarea consumurilor private, dată fiind penuria de produse de larg consum ce caracterizează aceste perioade, pentru ca ulterior (în perioadele de pace), ele să devină un stimulent în dezvoltarea capacităţilor de producţie şi a consumului pe baza ofertei mai mari de produse de consum. În acelaşi timp, el evidenţiază şi impactul pozitiv posibil în perioadele de manifestare a inflaţiei, când impozitele mai mari ar putea determina frânarea consumului şi atenuarea spiralei inflaţioniste.

Din punct de vedere al dublului efect, impozitele ar putea provoca:

- impulsionarea activităţii economice prin acordarea de facilităţi fiscale şi chiar prin posibila reacţie pozitivă a indivizilor la reducerea veniturilor disponibile, incitându-l pe contribuabili în a munci mai mult pentru a recupera pierderile de venit;

- frânarea activităţii economice, atunci când ele sporesc vizând produsul unei îndeletniciri (mai ales în cazul impozitelor directe), sau antrenând reducerea puterii de cumpărare şi a cererii efective (mai ales în cazul impozitelor indirecte).