Fonduri Europene

I. România şi fondurile europene

Căderea regimului comunist şi, ulterior, opţiunea fermă de adoptare a modelului european, a reprezentat pentru România un eveniment fără precedent în dezvoltarea sa istorică. Integrarea României în Uniunea Europeană nu reprezintă altceva decât o soluţie la mai multe probleme ale societăţii aflată în căutarea mijloacelor de modernizare şi transformare economică, o şansă pentru relansarea economică, un mijloc de promovare a celor mai înalte valori ale culturii europene (competiţia economică, respectarea drepturilor fundamentale ale omului).

Aderarea europeană trebuie percepută ca un proces gradual de schimbare a autonomiei şi fiziologiei societăţii româneşti, care, prin transformările aduse, implică efecte pozitive semnificative, dar şi o diversitate de costuri.

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, începând cu data de 1 ianuarie 2007, ţara noastră a luat parte ca membru cu drepturi depline la Politica de Coeziune a UE. În cadrul acestei politici, prin intermediul instrumentelor structurale, România beneficiază de sprijinul financiar necesar în vederea susţinerii dezvoltării economice a ţării.

Dobândirea de către România a statutului de membru al Uniunii Europene reprezintă o prioritate a autorităţilor guvernamentale şi monetare ale ţării. Abordarea procesului de integrare a României în Uniunea Europeană presupune realizarea obiectivelor şi priorităţilor prevăzute în cadrul Programului Naţional De Aderare a României la Uniunea Europeană (PNAR) printre care:

Reducerea fermă a inflaţiei;

Asigurarea unei poziţii externe sustenabile;

Menţinerea sub control a deficitului bugetar;

Consolidarea sistemului bancar şi reforma acestuia, astfel încât să genereze încredere în rândul populaţiei.

În ceea ce priveşte accesul la fondurile structurale comunitare, ţara noastră are posibilitatea de a dezvolta în mod echilibrat regiunile mai puţin dezvoltate, de a moderniza infrastructura de transporturi şi mediu, de a asigura o dezvoltare rurală susţinută, de a creea noi oportunităţi de ocupare a forţei de muncă, mai ales în mediul rural, şi nu în ultimul rând de a promova noi standarde de viaţă de o calitate superioară.

Fondurile structurale ale UE sunt gestionate de către Comisia Europeană şi au ca destinaţie finanţarea măsurilor de ajutor structural la nivel comunitar, în scopul promovării regiunilor mai puţin dezvoltate, combaterea şomajului de lungă durată, promovarea dezvoltării rurale etc.

Politica de coeziune economică şi socială a Uniunii Europene este, înainte de toate, o politică a solidarităţii şi are trei obiective:

-Convergenţa;

-Competitivitatea regională şi ocuparea forţei de muncă;

-Cooperarea teritorială euopeană, referindu-se la cooperarea transnaţională, transfrontalieră şi cea interregională.

Pentru realizarea acestor obiective, există trei instrumente structurale de finanţare:

1. FEDR – Fondul European de Dezvoltare Regională are drept scop reducerea disparităţilor dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni, inclusiv zonele rurale. Resursele acestui fond sunt folosite, în principal, pentru crearea de infrastructuri, de investiţii productive destinate ocupării forţei de muncă şi pentru asistenţa întreprinderilor mici.

2. FSE – Fondul Social European va oferi un sprijin semnificativ în vederea creşterii gradului de angajare a forţei de muncă, îmbunătăţirii calităţii şi productivităţii muncii, promovării coeziunii sociale. Fondul susţine investiţiile în oameni, şanse egale, atragerea potenţialului uman în domeniul cercetării şi dezvoltării.

3. FC- Fondul de Coeziune contribuie la realizarea proiectelor mari de infrastructură, precum construcţia şi modernizarea coridoarelor transeuropene de transport TEN-T şi investiţiile majore în infrastructura de mediu (apă, canalizare, deşeuri).

În România, investiţiile din instrumentele structurale vor fi completate de fondurile Politicii Agricole Comune a Uniunii Europene şi cele ale Politicii Comune de Pescuit.

Primele două instrumente, Fondul European de Dezvoltare Regională şi Fondul Social European, sunt cunoscute sub denumirea de fonduri structurale. Pentru a permite statelor membre, autorităţilor regionale şi locale să abordeze problemele legislative şi administrative prin proiecte şi programe transfrontaliere, a fost propusă crearea unei noi structuri de cooperare trasfrontalieră.

Fiecare dintre cele trei fonduri nu sunt alocate strict pe fiecare obiectiv, ci există o combinaţie a acestora, după cum urmează:

FEDR: convergenţă, competitivitate regională, cooperare teritorială;

FSE: convergenţă şi competitivitate regională;

FC: convergenţă.

România este eligibilă pentru obiectivul de convergenţă, deci poate accesa toate cele 3 instrumente.

Fondurile structurale reprezintă instrumente financiare prin care Uniunea Europeană acţionează pentru eliminarea disparităţilor economice şi sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice si sociale. Prin fondurile structurale se finanţează programe multi-anuale de dezvoltare regională, elaborate de către regiuni, statele membre, împreună cu Comisia, prin:

• Planurile naţionale de dezvoltare;

• Cadrul strategic naţional de referinţă;

• Programele operaţionale.