Fonduri și Programe ale UE

Fonduri şi programe ale Uniunii Europene

1. Rolul fondurilor şi programelor europene

Pentru a putea avea o privire de ansamblu şi a putea înţelege mecanismul de acordare a fondurilor structurale trebuie să cunoaştem contextul care le generează. După cum se ştie, aceste fonduri sunt alocate doar statelor membre, prin intermediul politicii regionale a acesteia.

Competiţia în creştere dintre diferite regiuni, implicit activităţile desfăşurate în cadrul acestora, atât în interiorul Uniunii Europene cât şi în afară acesteia reprezintă o stare de fapt a lumii "globalizate" în care trăim. Nota distinctă pe care UE o realizează, în tot acest peisaj, constă în atenţia pe care o acordă faptului că nu toate regiunile se bucură de aceleaşi condiţii economice, geografice şi sociale şi, că urmare a acestei realităţi, nu toate pot concura de pe aceleaşi poziţii.

Disparităţile existenţe în cadrul Uniunii Europene în raport cu venitul şi ocuparea s-au redus în ultimii ani în ceea ce priveşte UE de exemplu, Grecia şi Irlanda înregistrând în perioada 1994-2001 creşteri de două ori mai mari ale productivităţii muncii faţă de rata medie a UE. Pe de altă parte însă, Al treilea raport asupra coeziunii economice şi sociale prezentat de Comisia Europeană menţionează că în Grecia şi în Portugalia PIB pe cap de locuitor se află încă la 70% sau mai puţin din media comunitară. În acelaşi timp, PIB mediu al noilor state membre este la jumătatea mediei UE, iar în momentul aderării numai 58% din persoanele în vârstă de muncă erau ocupate, comparativ cu 64% la nivelul Uniunii.

Al treilea raport asupra coeziunii menţionează de asemenea faptul că după aderarea Bulgariei şi României, cu un PIB/locuitor în jur de 30% din media UE 25, populaţia din regiunile cu PIB/locuitor sub 75% din media comunitară va depăşi dublul situaţiei curente (numărul lor crescând la peste 153 milioane). Practic, după extindere, regiunile afectate de probleme de dezvoltare structurală vor continua să se confrunte cu acestea, ceea ce justifică menţinerea şi consolidarea acestei politici la nivel european.

Conceptul care stă la baza politicii de dezvoltare regională a fost dezvoltat pe baza unor studii şi analize elaborate la cererea Guvernului, prin programul PHARE, formulat în “Carta Verde a dezvoltării regionale în Romania”.

Acest nou tip de politică a venit în întâmpinarea unor necesităţi reale ale colectivităţilor locale şi regionale din Ţările Membre, care poate fi caracterizată reprezentând un nou mod de abordare a dezvoltării, o abordare de jos, pe iniţiativele, planurile de dezvoltare ale colectivităţilor locale regionale, având la intrumentele de tip structural .

În cadrul instrumentelor de tip structural, vom include următoarele fonduri comunitare destinate reducerii diferenţelor de dezvoltare dintre statele membre ale Uniunii Europene şi dintre regiunile acestora: Fondurile structurale, Fondul de coeziune şi Fondurile complementare: Fondul Agricol European pentru Dezvoltare Rurală şi Fondul European pentru Pescuit.

Această separare pe politici specifice a Fondurilor cu acţiune structurală pentru perioada 2007-2013 a rezultat ca urmare a reformei Politicii de Coeziune necesară în condiţiile extinderii fără precedent a Uniunii Europene. În plus, pentru simplificare şi pentru a susţine reforma Politicii Agricole Comune şi a Politicii Comune de Pescuit efectuată în 2002/2003, fondurile pentru agricultură şi pescuit au fost transferate către politicile aferente, nemaifiind încadrate în Fondurile Structurale, dar funcţionând pe aceeaşi tipologie.

Instrumentele de tip structural sunt o formă de finanţare nerambursabilă, dar funcţionează pe principiul cofinanţării. Proiectele sunt cofinanţate în special din fonduri publice ale Statului Mmembru, dar pot fi atrase şi fonduri private.

Pentru FEDR, FSE, FAEDR şi FEP rata maximă a intervenţiei UE este 75%, însă pentru România va fi de 85% din totalul costurilor eligibile, în timp ce pentru Fondul de Coeziune aceasta este de maxim 80% din totalul costurilor eligibile, fie de maxim 85% din costul total. Pentru România rata de intervenţie UE în cazul Fondului de Coeziune va fi tot de 85% .

Politica de Coeziune se fundamentează şi de asemenea pe principiul solidarităţii financiare, oferind sprijin statelor şi regiunilor mai puţin dezvoltate, sau care se confruntă cu dificultăţi structurale, în scopul creării de locuri de muncă şi creşterii competitivităţii. Peste o treime din bugetul Uniunii Europene este alocat politicii de coeziune pentru a reduce diferenţele de dezvoltare dintre regiuni şi disparităţile dintre cetăţeni în ceea ce priveşte bunăstarea.

În perioada 2007-2013, România beneficiază de fonduri structurale de circa 28-30 miliarde euro din partea UE. Teoretic, după 1 ianuarie 2007, 8,5 milioane euro trebuie cheltuiţi zilnic, de România, inclusiv sâmbăta şi duminica . Aceste fonduri trebuie gestionate eficient şi trebuie să ajungă acolo unde este nevoie pentru dezvoltare, altfel, există pericolul pierderii lor. Chiar dacă banii aceştia nu sunt atraşi în proiecte în România, fiecare contribuabil cotizează pentru suma cu care România contribuie la bugetul UE.

Cele 14 domenii care pot atrage finanţare UE sunt:

• Cercetare şi dezvoltare tehnologică;

• Informatizarea societăţii;

• Transporturi;

• Energie;

• Protecţia mediului şi prevenirea riscului

• Turism;

• Cultură;

• Regenerare urbană şi rurală;

• Suport pentru companii şi antreprenori;

• Acces la locuri de muncă stabile;

• Incluziune socială pentru persoane defavorizate;

• Dezvoltarea capitalului uman;

• Investiţii în infrastructura socială, inclusiv cea de sănătate şi educaţie;

• Promovarea dezvoltării parteneriatului.

Principiile care stau la baza alocării şi accesării acestor fonduri au suferit şi acestea numeroase ajustări, din cinci, devenind 9, cu un accent foarte important pe egalitatea de gen şi protecţia mediului înconjurător.