Formarea prețurilor în construcții - montaj

1.Întroducere.

În şirul de probleme al lumii contemporane,se înscrie şi problema ingineriei de cost în construcţii. Pentru a face faţă acestor tendinţe, resursele disponibile trebuie gestionate cu răspundere şi în acest sens cel mai important instrument îl reprezintă costurile şi alocarea acestora într-o concepţie de inginerie a lor.Nu este posibil într-o economie de piaţă să se realizeze lucrări în domeniul construcţiilor fără să se controleze strict domeniul costurilor.

Calculul costului are o însemnătate capitală pentru tot ceea ce urmează să facă o societate. De aceea, atât în teorie cât şi în practică, i se acordă o mare atenţie.

Pentru domeniul construcţiilor, problema ingineriei costurilor se impune în prim plan deoarece :

1. este mare consumator de diverse resurse ;

2. activitatea de construcţii induce costuri foarte mari ;

3. are foarte puţine elemente comune cu o linie de produse standardizate;

4. procesul de construcţie odată pus în mişcare, nu este un mecanism care se reglează singur şi necesită ghidarea de către un consultant;

5. fiecare proiect este unic, pe o perioadă limitată de timp;

6. este un proces de mare complexitate.

Problema ingineriei costurilor devine o adevarată ştiinţă şi nu poate fi rezolvată decât de un inginer de cost deoarece problema este mult mai complexă ca în trecut şi solicită cunoştinţe vaste din domenii diferite, pentru că lucrările de construcţii s-au complicat, s-au diversificat, s-au îmbunătăţit materialele de construcţii etc.

Controlul operaţiunilor de proiectare, execuţie a construcţiei, deşi se bazează pe înalte cunoştinţe tehnice şi tehnologice, se realizează cu resurse economice de administrarea cărora inginerii sunt răspunzători.

Avantajul includerii ingineriei costurilor în elaborarea şi punerea în execuţie a proiectelor este acela de a oferi o imagine explicită beneficiarilor şi constructorilor asupra intenţiilor şi concordanţei dintre aspiraţiile beneficiarului şi produsul finit obţinut. Aceasta permite justificarea mai temeinică a preţului construcţiilor, asigură o informare mai bună a beneficiarului pentru a-şi orienta resursele, pentru a nu stagna lucrările de construcţii şi pentru a-şi putea elabora planul de intenţie asupra utilizării construcţiei proiectate.

La baza activităţilor specifice ingineriei de cost se porneşte de la cunoştinţele tehnice şi tehnologice specifice domeniului, dar elementul de constrângere pentru piaţă rămâne costul şi de aceea sunt necesare şi importante cunoştinţele economice, deoarece activităţile tehnico-inginereşti operează cu resurse, iar administrarea acestora ţine de domeniul economic şi modificările sistemului economic în timp.

2. Ingineria costurilor

2.1 Costul

În principiu costul de producţie exprimă efortul de munca vie şi materializată pe care un agent economic îl depune efectiv pentru fabricarea unui produs, pentru executarea unei lucrări sau al unui serviciu.

2.2 Cheltuiala

Cheltuiala apare în sfera aprovizionării şi desfacerii, iar costul numai în sfera producţiei.

Figura nr.1 – Formarea cheltuielilor şi a costurilor.

2.3. Preţul

Preţul se manifestă pe piaţă ca expresie bănească a valorii mărfii şi este format din costuri şi elemente plus produs.

2.4. Clasificarea costurilor proiectelor.

1. După legătura cu procesul tehnologic folosit apar două categorii de costuri:

a. costuri de bază sau tehnologice;

b. costuri de regie (administrative):

- cheltuieli generale ale proiectului;

- cheltuieli generale de birou.

2. După componenţa consumului de resurse întâlnim:

a. costuri cu munca trecută sau materializată;

b. costurile cu munca vie sau de manoperă.

3. După legătura cu activitatea sau lucrarea executată, există două categorii de costuri:

a. costuri directe;

b. costuri indirecte.

4.În funcţie de momentul consumării resurselor, costurile pot fi:

a. costuri curente;

b. costuri preliminate.

5.În raport cu volumul fizic al producţiei, în practică apar două categorii de costuri:

a. costuri variabile;

b. costuri fixe.