Forme ale Fraudei Fiscale și Premise ale Producerii Acesteia

I. Evaziunea fiscală

Evaziunea fiscală este una dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă statele contemporane. Statul ȋși procură resursele necesare susţinerii activităţilor, ȋn cea mai mare parte, din impozite și taxe. Pentru că legile fiscale impun contribuabililor o multitudine de obligaţii, din cele mai vechi timpuri, aceștia au fost tentaţi să inventeze diverse metode de eludare a obligaţiilor fiscale, deoarece fiscalitatea le reduce veniturile.

Astfel, evaziunea fiscală apare chiar din interesul financiar al individului. Impozitul este considerat de mulţi un prejudiciu și nu e văzut ca o contribuţie la constituirea fondurilor necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

1. Definirea și caracterizarea evaziunii fiscale

Pentru dezvoltarea economică sănătoasă e nevoie de un sistem fiscal cât mai echitabil cu putinţă, evaziunea fiscală reprezentând un obstacol ȋn acest sens. Aceasta influenţează dezvoltarea atât ȋn plan economic, afectând concurenţa, cât și ȋn plan social, determinând creșterea obligaţiilor fiscale suportate de ceilalţi contribuabili.

Dacă e să dăm o definiţie evaziunii fiscale, după Dicţionarul explicativ al limbii române, evaziunea fiscală reprezintă sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale. Desigur, unii autori au ȋncercat să dea o definiţie evaziunii fiscale. Astfel, Maurice Duverger consideră evaziunea fiscală „fugă din faţa impozitelor”, același autor spune că : ”există evaziune fiscală, ȋn sensul propriu al cuvântului, când cel care ar trebui să plătească impozitul, nu ȋl plătește, fără ca obligaţia acestuia să fie transmisă unui terţ”.

Pe de altă parte, Oreste Atanasiu consideră evaziunea fiscală ca fiind „totalitatea procedeelor licite și ilicite cu ajutorul cărora cei interesaţi sustrag, total sau ȋn parte averea lor, obligaţiunilor stabilite prin legile fiscale”.

Fenomenul de evaziune fiscală este reglementat prin Legea nr. 87 din anul 1994, care o definește ca fiind: „sustragerea prin orice mijloace, ȋn ȋntregime sau ȋn parte, de la plata impozitelor, a taxelor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale extrabugetare, de către persoanele fizice și persoanele juridice, române sau străine, denumite ȋn continuare contribuabili.”

Normele de lucru ale Ministerului Finanţelor Publice definesc evaziunea fiscală ca „sustragerea totală sau parţială de către unii contribuabili, persoane fizice sau juridice, prin diverse forme, de la plata obligaţiilor către buget”, păstrând baza definiţiei date prin Legea nr. 87 din anul 1994.

2. Forme ale evaziunii fiscale

Pentru a clasifica evaziunea fiscală se folosesc termeni ca evaziune fiscală la adăpostul legii sau evaziune legală, evaziune fiscală nelegală, fraudă fiscală.

Se pot distinge ȋnsă două mari tipuri de evaziune:

evaz

Figura 1: Forme ale evaziunii fiscale

a) Evaziunea fiscală legală sau tolerată

Evaziunea fiscală legală constă ȋn sustragerea de la plata impozitelor datorită interpretării reglementărilor fiscale, prin eludarea legii, atât intenţionat cât şi fără intenţie. Este posibilă deoarece legislaţia din unele ţări este permisivă, unele venituri, părţi ale averii, putând fi scoase de sub incidenţa impozitelor, deşi în mod normal acestea ar trebuie să fie impozitate.

„Evaziunea fiscală legală exprimă conduita contribuabililor de a ocoli legea recurgând la o combinaţie neprevăzută de legiuitor, creându-se posibilitatea sustragerii de la plata impozitului, datorită unor inadvertenţe, neclarităţi sau lacune ale legii.”

De cele mai multe ori acest tip de evaziune fiscală se produce când apar noi impozite sau când sunt modificate cele vechi. Profitând de insuficienţele legislaţiei, contribuabilii pot interpreta legea, evitând plata unor impozite sau taxe.

Cele mai reprezentative exemple de evaziune fiscală legală sunt:

- Amortismente supraevaluate, constituirea unui fond de amortizare superior investiţiilor necesare, diminuându-se astfel baza impozabilă;

- Investirea unei părţi din venitul impozabil în active fictive, pentru care se acordă reduceri de impozit;

- Scutiri temporare de impozit pentru societăţi noi;

- Unele facilităţi fiscale acordate sub forma reducerilor de impozite, scutiri parţiale sau deduceri de impozite;

- Lacune ale sistemului legislativ fiscal.