Funcțiile pieței de capital și cele mai mari burse de valori existente în lume

Introducere

Orice economie este caracterizată de existenţa şi funcţionarea unor pieţe specializate în tranzacţionarea de active financiare. Circuitul activelor financiare, de la ofertanţii de fonduri (investitorii) la utilizatorii de fonduri, are drept obiectiv satisfacerea nevoilor economice, scopul final fiind profitul.

O economie sănătoasă depinde, în mod vital, de transferurile eficiente de fonduri de la cei ce economisesc către firme şi persoane ce au nevoie de capital – deci economia depinde de pieţe financiare eficiente.

Entităţile ce doresc să împrumute bani sunt puse în legătură cu cei ce dispun de surplusuri de fonduri în cadrul pieţelor financiare. Fiecare piaţă operează cu titluri financiare diferite, serveşte unor clienţi diferiţi sau acţionează în părţi diferite ale ţării.

Pentru foarte mulţi dintre noi, bursa este locul unde se fac şi se desfac averi fabuloase, de multe ori în câteva zile sau chiar ore, speculând diferenţele de preţ ale mărfurilor, titlurilor de valoare şi valutelor tranzacţionate. De unde şi fascinaţia de a cunoaşte mai mult un astfel de domeniu. Dar mai mult decât această motivaţie, interesul pentru un astfel de subiect provine din aceea că bursa reprezintă o instituţie specifică a economiei de piaţă ce permite, pe de o parte acoperirea riscurilor reale şi pe de altă parte mobilizarea capitalurilor, în condiţiile în care alocarea resurselor financiare rare ar trebui să se facă pe principii de eficienţă.

Pieţele bursiere sunt însăşi expresia capitalismului. Capitalul este deţinut de cei care acumulează, moştenesc sau economisesc sume de bani şi este utilizat de cei care investesc, speculează sau cheltuiesc fonduri. Unii furnizează capitalul, alţii îl utilizează, iar împreună creează capitalismul.

În prezent, capitalul este furnizat în special prin economisirea colectivă sub forma fondurilor de pensii, fondurilor de asigurări, etc. Companiile din sectorul privat şi guvernele emit titluri financiare pentru a atrage economiile de pe piaţă. Emisiunile se realizează pe aşa-numita „piaţă primară” şi sunt tranzacţionate ulterior pe „piaţa secundară”, la bursele de valori.

În prezent, investitorii sunt dominaţi de managerii de fonduri, emitenţii sunt consiliaţi de băncile de investiţii şi specialiştii burselor acţionează ca intermediari.

Toţi reacţionează la cel mai mic semnal care apare în piaţă cu privire la oportunităţile de generare şi utilizare a capitalului, iar competitivitatea acestui proces asigură, în general, că preţul oricărei tranzacţii reflectă informaţia disponibilă.

Cap I

Concept

Piaţa de capital reprezintă ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin intermediul cărora capitalurile (fondurile băneşti) aparţinând agenţilor economici dispersate în economie sunt dirijate către entităţi publice şi sau private care au nevoie de fonduri suplimentare pt a-şi desfăşura activităţile.

Piaţa de capital crează legătura dintre deţinătorii de fonduri, şi emitenţii de valori mobiliare.

Referitor la conceptul de piaţă de capital de-a lungul timpului s-au conturat două teorii:

- teoria anglosaxona potrivit căreia piaţa de capital + piaţa monetară + piaţa asigurărilor formează piaţa financiară

Piaţa de capital are menirea de a asigura finanţarea pe termen mediu şi lung în timp ce piaţa monetară asigura finanţarea pe termen scurt.

Piaţa asigurărilor are rolul de a proteja persoanele fizice şi juridice împotriva riscurilor.

Fluxurile financiare sunt dirijate dinspre piaţa asigurărilor către piaţa de capital şi piaţa monetară.

- concepţia europeană – potrivit căreia piaţa de capital este formată din piaţa monetară, piaţa ipotecara şi piaţa financiară

Piaţa monetară asigura finanţarea pe termen scurt.

Piaţa financiară reprezintă piaţa acţiunilor, obligaţiunilor şi a instrumentelor derivate.

Desigur, piaţa de capital prezintă interes şi din alte puncte de vedere, permiţând preluarea controlului asupra unor societăţi prin achiziţii semnificative de acţiuni sau obţinerea unor câştiguri pe termen scurt prin specularea modificărilor de curs ale valorilor mobiliare.

În funcţie de momentul în care se realizează tranzacţia, piaţa de capital se împarte în două segmente:

1.1Piaţa primară

O instituţie, firmă, primărie, stat etc. în cazul în care are nevoie de capital pe termen lung pentru a dezvolta anumite proiecte de investiţie, nu poate să obţină aceste sume decât pe piaţa primară de capital, unde există două opţiuni:

• atragerea de parteneri în afacere prin emiterea de acţiuni, primind în schimb bani, corespunzător cu numărul şi valoarea acţiunilor vândute;

• obţinerea de împrumuturi cu dobândă fixă pe termen lung, prin emiterea de obligaţiuni.

Astfel, din nevoia de capital pe termen lung se nasc aceste valori mobiliare. Alegerea de a emite acţiuni sau obligaţiuni şi momentul în care se lansează oferta pe piaţă sunt decizii foarte importante şi dificile pentru emitent, de aceea,de cele mai multe ori, se apelează la sfatul unor consultanţi specialişti în probleme de piaţă financiară şi mai ales de capital.

Transferurile între cei care au nevoie de  capital şi cei care au rezerve şi vor să le investească pentru a primi în schimb valori mobiliare se pot realiza direct sau indirect astfel:

Vânzările directe de titluri financiare sunt destul de greu de realizat de către o companie. Acest lucru se poate realiza de o firmă cotată pe o piaţă secundară, Bursa de Valori sau OTC (over-the-counter), care poate vinde noi acţiuni sau obligaţiuni în paralel cu cele care deja se tranzacţionează. Operaţiunea trebuie făcută cu mare grijă deoarece această ofertă primară de titluri intră în concurenţă cu ofertele de vânzare pentru titlurile aceluiaşi emitent, făcute de cei care le-au cumpărat într-o etapă anterioară.

Aşadar, emiterea de valori mobiliare de către o instituţie trebuie făcută într-un moment în care cererea de titluri pentru acel emitent este mare.

Am stabilit că transferurile directe de fonduri de la investitori la întreprinderi sunt posibile teoretic şi chiar pot avea loc în practică, dar, în general, este mai eficient, pentru orice întreprindere să recurgă la serviciile unor instituţii financiare specializate, numite societăţi de valori mobiliare sau case de investiţii, sau la intermediari financiari.

1.2Piaţa secundară

Piaţa secundară de capital este locul unde se tranzacţionează valorile mobiliare care au fost emise pe piaţa primară. Cu alte cuvinte, dacă o persoană – fizică sau juridică – care a cumpărat acţiuni sau obligaţiuni de la un emitent, doreşte să le transforme în bani, din diverse motive, nu poate cere emitentului să le răscumpere, ci trebuie să caute un cumpărător pentru aceste titluri.

La fel, o persoană care doreşte să investească în valorile mobiliare ale unui emitent, după ce acesta a închis emisiunea de titluri, trebuie să găsească o altă persoană care deţine astfel de valori, dispusă să le vândă.

Aceste transferuri de valori mobiliare între investitori nu se pot realiza decât pe piaţa secundară de capital şi numai apelând la un intermediar autorizat, numit societate de valori mobiliare. Acest intermediar va încerca să găsescă o contraparte pentru clientul său, în piaţa de capital, la preţul şi cantitatea dorite de acesta.