Fundamentarea și Finanțarea Cheltuielilor Bugetare la Casa de Asigurări de Sănătate Iași

Cap. 1: Organizarea şi funcţionalitatea Casei de Asigurări de Sănătate Iaşi

1.1. Scurt istoric

Principalul sistem de finanţare pentru ocrotirea sănătăţii populaţiei care, totodată, asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asiguraţi este reprezentat de Casa Asigurărilor de Sănătate. În scopul exercitării propriilor atribuţii conferite de lege şi de Statut, aceasta aplică şi respectă politica şi strategia generală stabilite de Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate pentru sistemul de asigurări sociale de sănătate pe raza judeţului, deoarece se află în subordinea instituţiei menţionate anterior.

Casa de Asigurări de Sănătate este instituţia publică, cu personalitate juridică, cu buget propriu, care se organizează şi funcţionează pe baza statutului propriu, respectând prevederile statutului –cadru, aprobat de Consiliul de Administraţie al CNAS. Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi este organizată în baza O.U.G. nr.150 /2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare, a Statutului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) şi a statutului propriu, aprobat de Consiliul de Administraţie al CNAS. Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi administrează fondul de asigurări sociale de sănătate (FASS), fond constituit din contribuţia asiguraţilor, contribuţia persoanelor fizice şi juridice care angajează personal salariat, subvenţii de la bugetul de stat şi de la bugetele locale, alte venituri.

Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 a schimbat câteva elemente odată cu apariţia sa, anterior sistemul de ocrotire a sănătăţii era coordonat în mod centralizat de către Ministerul Sănătăţii prin cele 41 de direcţii sanitare judeţene şi direcţia sanitară a municipiului Bucureşti, constituit dintr-o reţea de spitale, policlinici, dispensare şi alte unităţi sanitare. În plus, existau şi un număr de spitale, institute şi centre naţionale de înaltă specializare direct subordonate Ministerului Sănătăţii, precum şi reţele medicale paralele, în subordinea Ministerului Transporturilor, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi Serviciului Român de Informaţii, care furnizau servicii medicale şi răspundeau de ocrotirea sănătăţii pentru o anumită categorie de populaţie. În perioada anilor `90 până spre finalul anului 1998, s-a utilizat un sistem dualist de tipul finanţare de la bugetul de stat/finanţare complementară – fond special de sănătate (O.G. nr. 22/1992), precum şi finanţare externă – împrumuturi de la Banca Mondială (Legea nr. 79/1991), fonduri Phare şi donaţii.

Începutul reformei sanitare a presupus reorganizarea serviciilor de sănătate şi a sistemului de finanţare a serviciilor de sănătate. Adoptată de către Parlamentul României şi promulgată de Preşedintele ţării, Legea Asigurărilor Sociale de Sănătate – Legea nr. 145/1997 a urmărit modelul de asigurări tip Bismark, cu asigurare de sănătate obligatorie, bazat pe principiul solidarităţii şi funcţionând în cadrul unui sistem descentralizat. Ea a intrat în vigoare, cu toate prevederile, începând cu 1 ianuarie 1999 dar a existat o perioada de tranziţie în anul 1998 în care Direcţiile Sanitare Judeţene şi Ministerul Sănătăţii au administrat fondurile de asigurare. În consecinţă, de la 1 ianuarie 1999, conform legii au funcţionat şi casele de asigurări ca instituţii publice autonome, conduse de reprezentanţii asiguraţilor şi patronatului prin consiliile de administraţie, deci şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Primul act normativ important a introdus principiile asigurărilor sociale de sănătate, prin Legea 145/2002 a asigurărilor sociale de sănătate, impunând caracteristici noi şi democratice:

• cuprinderea obligatorie a populaţiei într-un sistem unitar de protecţie social;

• alegerea liberă a medicului, unităţii sanitare şi a casei de asigurări de sănătate;

• acordarea unui pachet de servicii medicale reglementate prin Contractul Cadru;

• finanţare prin contribuţii şi subvenţii de stat;

• echilibru financiar;

• funcţionarea descentralizată;

• solidaritatea şi subsidiaritate în colectarea şi utilizarea fondurilor;

• echitate şi accesibilitatea în acordarea serviciilor medicale.

Actul normativ enunţat stabilea că din punct de vedere administrativ, asigurările de sănătate să se organizeze prin CNAS, prin casele de asigurări judeţene şi a municipiului Bucureşti şi prin oficii teritoriale. Până în anul 2001, Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 a fost modificată succesiv prin O.U.G. 30/1998, O.U.G. 72/1998, O.U.G. 180/2000 şi O.U.G. 150/2002. Astfel, prin noul cadru juridic Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate devine ordonator principal de credite, iar preşedinţii Caselor Judeţene de Asigurări de Sănătate sunt desemnaţi ordonatori secundari de credite.

1.2 Obiecul de activitate

Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Iaşi, denumită în continuare C.A.S. Iaşi, este o instituţie publică, cu personalitate juridică, cu buget propriu, în subordinea C.N.A.S., organizată în baza Legii nr. 95 din 14.04.2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, a Statului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (C.N.A.S.) şi a Statului propriu aprobat de Consiliu de Administraţie al C.A.S. Iaşi.

Potrivit art. 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Casei de Asigurări de Sănătate Iaşi, aceasta colectează contribuţiile persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.), şi gestionează bugetul fondului aprobat, cu respectarea prevederilor legale, asigurând funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local, putând derula şi activităţi pentru valorizarea fondurilor gestionate.