Fundamentarea și finanțarea cheltuielilor bugetare la instituțiile publice - Teatrul Victor Ion Popa, Bârlad

Cap 1. Organizare şi funcţionalitate la Teatrul “Victor Ion Popa”, Bârlad

1.1. Scurt istoric

Primele mărturii despre existenţa unui nucleu al artei teatrale la Bârlad datează din 1860, când prof. Ion Popescu, directorul de atunci al Scolii primare nr. 1, cerea printr-un raport ca "Ion Smeu, adjunctul clasei a II-a, să fie scos din învăţamânt întrucât joaca pe scena teatrului local unde era angajat cu contract şi salar." Din alte documente ale vremii, păstrate la muzeul "Vasile Pârvan", se constata că, începând cu prima jumatate a secolului al XIX-lea, exista o sală de teatru la Bârlad, unde jucau elevii diferitelor şcoli şi unde dădeau spectacole publice trupele sosite în turneu în mica urbe Moldava. Publicul bârladean s-a putut bucura de prezenţa în mijlocul său a câtorva nume legendare ale teatrului românesc, precum Matei Millo, Aristitza Romanescu sau Constantin Nottara.

La începutul secolului al XX-lea, arta teatrală locală, deşi prezentă în viaţa comunităţii, stătea încă sub auspiciul nefavorabil al instabilităţii şi amatorismului. Treptat, se netezeşte calea către aspiraţii mai înalte, ca aceea a înfiintării unui teatru profesionist. Acest deziderat devine realitate palpabilă în seara zilei de 28 decembrie 1955, când are loc spectacolul inaugural al Teatrului de Stat Bârlad, cu piesa (jucată în premieră pe ţară) "Mielul turbat" de Aurel Barangă, în regia lui Sică Alexandrescu.

Cu prilejul unui an de activitate, în 1956, teatrului i se conferă, la cerere, numele eminentului om de cultura, fiu al Bârladului, Victor Ion Popa. Acest eveniment a fost marcat de spectacolul cu piesa "Take, Ianke si Cadâr". Textul a constituit, de-a lungul anilor, garantul succesului, înregistrând peste 500 de reprezentaţii, fiind reluat în patru variante de montari scenice, în repertoriul permanent.

De la spectacolul inaugural din 1955 si pâna astăzi, teatrul a respectat o politică repertorială având ca repere valoarea artistică şi diversitatea. Texte din literatura dramatică română şi universală au devenit spectacole de succes şi veritabile evenimente culturale. Dintre acestea, spicuim doar câteva : "O scrisoare pierdută", de I.L.Caragiale, "Dezertorul", de M. Sorbul, "Gaitele", de Al. Kiritescu, "Mitica Popescu", de Camil Petrescu, "Barbierul din Sevilla", de Beaumarchais, "Platon" si "Notiunea de fericire", de Dumitru Solomon, "Puterea întunericului", de L. Tolstoi, "Doi tineri din Verona", de W. Shakespeare, "Mama", de D.R.Popescu, "Să nu-ţi faci prăvălie cu scară", de Eugen Barbu, "Luna dezmostenitilor" si "Anna Christie", de E. O'Neill, "Citadela sfarâmata", de Horia Lovinescu, "Rinocerii" si "Scaunele", de Eugene Ionesco. Meritorie si generoasa s-a dovedit a fi şi contribuţia unor personalităţi ale vietii culturale românesti, precum Sica Alexandrescu, Radu Beligan, Dina Cocea, Marcela Rusu, Mihai Tofan, Adriana Leonescu, Mihai Madescu, Valentin Silvestru, Radu Popescu, Constantin Paiu, Stefan Oprea, care au sprijinit dezvoltarea şi promovarea activităţii Teatrului "V.I.Popa".

Din dorinţa realizarii unor spectacole de înalt nivel artistic si a confruntării publicului cu cele mai noi provocări şi probleme ale creaţiei teatrale, a fost iniţiat în 1976 "Colocviul tinerilor regizori din teatrele dramatice", manifestare de larg interes în rândul oamenilor de teatru si nu numai, sistat dupa 5 ediţii de catre oficialităţile comuniste din "prudenţa ideologică". În cadrul colocviului organizat în 1995, a fost pentru prima dată decernat Marele Trofeu de Regie spectacolului "Scaunele", de E. Ionescu, în regia lui DorinMihailescu.

În ultimii ani, Teatrul "Victor Ion Popa" si-a intensificat activitatea de promovare a spectacolelor sale prin intermediul turneelor efectuate în tara si strainatate. În 1996, s-au pus bazele unei colaborări fructuoase si de lungă durată cu Asociatia Culturală si Amicală Româna, condusă de d-l Gabriel Penciu, având ca prim scop mai buna cunoastere a artei teatrale româneşti în spaţiul cultural francez. Datorită succesului repurtat, actorii bârladeni au onorat în repetate rânduri invitaţia de a juca la Strasbourg, atât pentru publicul local, cât si pentru diaspora, în spaţii convenţionale si neconvenţionale, veritabilă provocare si posibilitate de lărgire a orizonturilor.