Fundamentarea și finanțarea cheltuielilor bugetare la liceul teoretic N. Iorga, Botoșani

Cap 1. Organizare şi funcţionalitate la Liceul Teoretic „N. Iorga”, Botoşani

1.1. Scurt istoric

În perioada interbelică s-au găsit oameni luminaţi care s-au preocupat de rezolvarea problemei învăţământului românesc. Implicaţi în această problemă au fost profesorul universitar Ion Simionescu, originar din Botoşani, Simion Mehedinţi şi mulţi alţii. În acel moment, cele 13 şcoli complete de învăţători şi învăţătoare existente erau puţine pentru rezolvarea problemei învăţământului şi mai ales a lipsei de cadre didactice. Trebuia găsită o soluţie care să dea anual un număr de învăţători, întrucât după război trebuiau circa 15000 de învăţători în vechiul regat, 10000 în Transilvania şi tot circa 10000 în Basarabia şi Bucovina.

La 1 septembrie 1919 s-a înfiinţat la Botoşani Şcoala Normală de Învăţători „Mihai Eminescu”. Cursurile au început într-un local unde astăzi funcţionează Şcoala Generală nr.1 Botoşani de pe str.Puşchin, nr.60. Autorităţile locale au hotărât aducerea de la Dorohoi a profesorului de istorie Tiberiu Crudu, care astfel devine primul director al Şcolii Normale. Şcoala avea deci un local propriu, de intrenat nu se vorbea încă. Băieţii erau cazaţi în cadrul regimentului 37 Infanterie, unde luau şi masa. Directorul Tiberiu Crudu a cerut ani de-a rândul un local pentru elevii săi. Printre cei care au luptat pentru înfiinţarea Şcolilor normale din Botoşani, merită a fi citaţi : Ramiro Savinescu, prefect al judeţului ; C.V.Ficsinescu, instructor în calitate de primar : N.Răuţu, profesot în calitate de deputat şi C.Rigu, profesor botoşănean de origine în calitate de inspector general al învăţământului. Construcţia noului local al şcolii de băieţi va începe în anul1923, de altfel tot acum încep şi lucrările de construcţie a localului şcolii de fete „Despina Doamna”. În anul 1932 lucrările nu erau încă terminate după ce s-au cheltuit 17 milioane de lei. Un calcul făcut atunci arată că dacă s-ar fi alocat cel mult 10 milioane de lei s-ar fi putut termina imediat ambele localuri de şcoală. Clădirile au fost terminate mai târziu şi astăzi în una din aceste clădiri se desfăşoară activitatea Liceului Industrial Textil „Moldova” precum şi Şcoala profesională de pe lângă acest liceu.

Situaţia Şcolii Normale de Învăţători se agravează ca şi a celei de Învăţătoare, în anii crizei economice şi mai ales în anul 1932. Situaţia este mai grea mai ales pentru şcolile înfiinţate după primul război mondial şi mai puţin grea pentru cele ce aveau local propriu. Pentru a realiza economii la bugetul statului Ministerul Instrucţiunii Publice a propus desfiinţarea a mai multe şcoli din ţară. La Botoşani, mai întâi s-a propus desfiinţarea Şcolii Normale de Învăţătoare „ Despina Doamna” şi apoi a celei de învăţători „ Mihai Eminescu”. Dacă la desfiinţarea Şcolii de Fete s-a revenit, aceasta continuând să-şi desfăşoare activitatea până în anul 1938, pentru Şcoala Normală de învăţători soarta a fost hotărâtă în anul 1932 când această unitate a fost desfiinţată. Elevii au fost repartizaţi în şcoli din ţară, în special la cele din Moldova.

Tradiţia învăţământului normalist din Botoşani a fost reluată în anul 1968 când s-a înfiinţat Liceul Pedagogic Botoşani care a preluat sarcina pregătirii învăţătorilor şi educatoarelor din judeţ. Noua unitate şcolară, singura din judeţ, realizează o bună pregătire a viitoarelor cadre didactice. Pe lângă Liceul Pedagogic Botoşani a funcţionat şi Institutul pedagogic de 2 ani. Clădirea în care funcţionează în prezent a început să se construiască în anul 1968 şi lucrările au fost terminate în anul 1970.

Reabilitarea spiritului democratic în societatea românească a reprezentat şi pentru învăţământul botoşănean reconsiderarea importanţei Şcolii Normale în structura învăţământului din judeţ. Din anul 1990 şcoala a primit denumirea de Şcoala Normală „Nicolae Iorga”