Fundamentarea și finanțarea cheltuielilor bugetare la Primăria Municipiului Roman

1.1 Scurt istoric

Constituţia României, Legea nr.215/2001 privind administraţia publică locală, Legea nr.70/1991 privind alegerile locale, modificate şi completate au constituit baza juridică pe care s-a ridicat administraţia publică locală.

Regimul general al autonomiei locale, organizarea şi funcţionarea autorităţilor administraţiei publice locale au la bază 5 principii-autonomia locală, descentralizarea serviciilor publice, eligibilitatea autorităţilor administrţiei publice, legalităţii şi al consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor de interes local deosebit.

La nivelul unităţilor administrativ-teritoriale autorităţile publice locale sunt consiliul local-ca autoritate deliberativă şi primarul ca autoritate executivă, două instituţii ce au drept scop soluţionarea şi gestionarea treburilor publice la nivelul colectivităţilor locale.

Deşi în practică se utilizează noţiunea de primărie se poate observa ca si în reglementările anterioare o carenţă legislativă, un singur articol-91 din lege defineşte primăria ca o structură funcţională cu activitate permanentă, constituită din primar, viceprimar, secretar şi aparatul propriu al consiliului local, ce duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii.

Lucrarea de fata efectuata la PRIMARIA MUNICIPIULUI ROMAN arata ca aceasta din urma este organizată şi funcţionează pe principiile unei instituţii publice.

O modalitate de definire a instituţiilor publice o prezintă Legea finanţelor publice conform căreia: „Instituţiile publice, în înţelesul prezentei legi, cuprind Preşedinţia României, Guvernul, ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, precum şi instituţiile de stat de subordonare centrală sau locală, indiferent de modul de finanţare al activităţii acestora”.

Conform acestei definiţii, din punctul de vedere al finanţelor publice, sunt instituţii publice cele care îndeplinesc următoarele condiţii:

- sunt instituţii de drept ale statului, care desfăşoară activitate politică sau executivă, reprezentând puterea şi administraţia de stat în societate.

- sunt instituţii care compun, la nivel central sau local, aparatul puterii şi al administraţiei de stat.

- sunt instituţii de stat care îşi desfăşoară activitatea în strânsă legătură cu bugetul public privind resursele financiare constituite în cadrul acestuia, la nivel central, local sau prin fonduri speciale, pentru acoperirea cheltuielilor, pe destinaţii specifice stabilite prin clasificaţia bugetară.

O altă modalitate de a defini instituţiile publice este aceea legată de caracteristicile bunurilor produse de către acestea şi modul de valorificare sau, altfel spus, de modul de distribuire a acestora către beneficiari.

Din acest punct de vedere, se poate spune că instituţiile publice produc bunuri publice care se distribuie, de regulă, în mod gratuit (preţul este zero), urmărind satisfacerea la un nivel maxim posibil a cerinţelor consumatorilor, sau la preţuri accesibile consumatorilor. Bunurile publice corespund în mod direct cerinţelor stării de optim social.

Producerea de bunuri publice este, de regulă, obiectul de activitate al unei instituţii publice. De aceea, fiind legate din punct de vedere financiar de bugetul public, instituţiile publice sunt organizate după principiul „nonprofit”.

Pentru producerea de bunuri în afara celor care definesc obiectul de activitate şi pentru care primesc finanţare bugetară, instituţiile respective pot stabili preţuri, tarife, deci încasează venituri denumite venituri extrabugetare sau venituri proprii, dar care nu conduc la obţinerea de profit. Cu alte cuvinte, o instituţie publică nu poate să obţină profit, iar dacă obţine, acesta trebuie cheltuit în scopuri investiţionale în fiecare an financiar.

Domeniile în care funcţionează instituţiile de stat producătoare de bunuri publice, a căror sferă este delimitată de dependenţa acesteia de bugetul public, sunt, aşa cum rezultă din legile bugetare, următoarele:

- actiunile social culturale, care devin preponderente, prin importanţa lor dată de semnificaţie, prin instituţiile mijlocitoare sau producătoare ale acestei acţiuni, prin gradul de modernizare al lor, prin eficienţa şi calitatea acţiunilor finanţate. Principalele categorii de acţiuni (şi de instituţii) sunt: acţiuni de învăţământ; acţiuni în domeniul sănătăţii; acţiuni în domeniul asistenţei sociale; acţiuni sportive şi de tineret; acordarea de alocaţii, ajutoare pentru copii; pensiile, ajutoarele şi indemnizaţiile acordate de la bugetul de stat; pensiile, ajutoarele şi indemnizaţiile acordate prin sistemul asigurărilor sociale; ajutoarele de şomaj şi alte acţiuni legate de problema şomajului.