Cuprins
- Capitolul 1. Organizarea şi funcţionalitatea Casei de Asigurari de Sanatate Iaşi . 3
- 1.1. Statutul, Obiectul de activitate şi Organizarea internă . 3
- 1.1.1. Statutul . 3
- 1.1.2. Obiectul şi domeniul de activitate . 4
- 1.1.3. Organizarea internă . 7
- 1.2. Funcţionalitate (relaţiile interne cu accent pe latura financiară) . 17
- 1.3. Structura de personal . 20
- 1.4. Relaţii externe . 22
- Capitolul 2. Fundamentarea cheltuielilor bugetare . 26
- 2.1. Cadrul juridic utilizat în fundamentarea cheltuielilor bugetare . 26
- 2.2. Calculele de fundamentare privind cheltuielile bugetare . 30
- 2.3. Fluxurile informaţionale generate de fundamentarea cheltuielilor bugetare . 46
- Capitolul 3. Finanţarea bugetara a cheltuielilor publice . 50
- 3.1. Notiuni si elemente specifice finantarii cheltuielilor bugetare . 50
- 3.2. Modalităţi tehnice utilizate în finanţarea cheltuielilor bugetare . 51
- 3.2.1. Deschiderea şi repartizarea de credite bugetare . 51
- 3.3. Utilizarea efectivă a creditelor bugetare . 58
- 3.4. Fluxuri informaţionale generate de finanţarea cheltuielilor bugetare . 63
- Bibliografie . 66
Extras din proiect
Cap 1. Organizare şi funcţionalitate la Casa de Asigurări
de Sănătate Iaşi
1.1. Statut, obiect de activitate şi organizare internă
1.1.1. Statutul
Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii sănătăţii populaţiei care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asiguraţi.
În secolul al XIX–lea o dată cu revoluţia industrială care a fost marcată de trecerea de la manufactură la industrie în rândul obştilor orăşeneşti apare preocuparea pentru asistenţa medicală a locuitorilor, fiind necesară eleborarea unor legi pentru protecţia muncitorilor în caz de accident de muncă sau de boală.
Astfel, Casa de Asigurări Sociale, în decurs de 30 de ani, şi-a creat o reţea vastă de dispensare, spitale şi sanatorii, ajungând în anul 1941 la 247 dispensare şi 14 spitale în toată ţară. În anul 1942 pe baza unui decret-lege este desfintata autonomia locală a Caselor de Asigurări Teritoriale, fiind transfrmate în Oficii Judeţene. Singura care îşi menţine autonomia este Casa Naţională a Asigurărilor Sociale.
Ideea unui buget de asigurări sociale a fost vehiculată pentru prima dată în exerciţiul financiar 1933–1934. din aceste bugete se cheltuiau 40% din venituri pentru asigurări de boală, maternitate şi deces, iar aproximativ 60% din venituri erau utilizate pentru plata pensiilor, salariile angajaţilor şi cheltuieli administrative. Aceste sume erau repartizate de către Casa Centrală de Asigurări Sociale Bucureşti.
Până la apariţia Legii Asigurărilor Sociale de Sănătate nr. 145/1997 sistemul de ocrotire a sănătăţii era coordonat de Ministerul Sănătăţii prin 41 de direcţii sanitare judeţene şi direcţia sanitară a municipiului Bucureşti. Între 1990-1998 sistemul sanitar era unul dualist de tipul finanţare de la bugetul de stat/finanţare complementară , precum şi finanţarea externă formată din împrumuturi de la Banaca Mondială, fonduri Phare şi donaţii.
Reforma sanitară iniţiate la sfârşitul anilor `90 a presupus reorganizarea serviciilor de sănătate şi a sistemului de finanţare a servicilor de sănătate. În anul 1997 a fost adoptată de Parlament şi promulgate de Preşedintele României Legea Asigurărilor Sociale de Sănătate nr. 145/1997. această leg urmărea modelul de asigurări de tip Bismark cu asigurările de sănătate obligatorii, model bazat pe principiul solidarităţii şi funcţionad în interiorul unui sistem descentralizat.
Legea Asigurărilor Sociale de Sănătate – Legea nr. 145/1997, conform căreia a început să funcţioneze CAS şi casele de asigurări din teritoriul ca intituţii publice autonome, a intrat însă în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 1999. asigurările sociale de sănătate reprezintă cel mai important sistem de finanţare a ocrotirii sănătăţii populaţiei care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asiguraţi.
Legea Asigurărilor Sociale de Sănătate a suferit modificări în timp prin ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 150/2002 care a abrogate Legea nr. 145/1997.
Pe raza judeţului Iaşi, în aplicarea şi respectarea strategiei generale stabilie de CNAS pentru sistemul de asigurări sociale de sănătate, funcţionează CAS Iaşi, care este o instituţie publică, cu personalitate juridică, cu buget propriu, aflată în subordinea CNAS, în conformitate cu Legea nr. 95/2010 privind reforma de sănătate. CAS Iaşi funcţionează şi este organizată pe baza statutului propriu aprobat de către Consiliul Administraţiei al CNAS. CAS Iaşi urmăreşte în desfăşurarea activităţii sale o serie de obiective generale dar şi specifice, pentru a garanta asiguraţilor cele mai bune servicii medicale.
1.1.2. Obiectul şi domeniul de activitate
CAS Iaşi aplică politica şi strategia generală a CNAS cu scopul de a implementa politicile şi programele Guvernului în domeniul sanitar. CAS Iaşi colectează venituri din contribuţiile asiguraţilor personae fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF şi gestionează bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în conformitate cu prevederile legale. CAS Iaşi asigură funcţionarea sistemului de asigurări de sănătate la nivel local, derulând şi activităţi pentru valorizarea fondurilor gestionate. Activitatea CAS Iaşi se referă în primul rând la aspecte medicale , dar şi economice, având misiunea de a aplica politica şi strategia generală a CNAS în domeniul asigurărilor sociale de sănătate. Prin intermediul acestui sistem, respectiv al asigurărilor de sănătate se urmăreşte promovarea către populaţie a unui pachet de servicii medicale, medicamente, dispositive medicale. În vederea desfăşurării în bune condiţii a activităţii sale, CAS Iaşi şi-a stabilit obiective generale şi specifice, în funcţie de atribuţiile prevăzute în statut.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Fundamentarea si Finantarea Cheltuielilor la CAS Iasi.doc