Gestionarea operațiunilor de plasament la Alpha Bank SA

Cap. I CONŢINUTUL ŞI OBIECTIVELE MANAGEMENTULUI BANCAR

1.1 Conţinutul şi obiectivele managementului bancar

Managementul bancar a apărut şi s-a dezvoltat, iniţial, în Statele Unite sub numele de „asset – liability management”. Începând cu anii 60 ai secolului trecut, numeroase studii au tratat această problemă, astfel că, în prezent, în condiţiile modificării permanente a mediului economic şi a reglementărilor bancare, în toate sistemele bancare moderne, managementul bancar reprezintă un aspect esenţial al profesiei de bancher.

Pentru ca o bancă să poată practica un management bancar dinamic trebuie îndeplinite simultan mai multe condiţii ce ţin atât de mediul economic cât şi de propria situaţie. Aceste condiţii presupun:

a) o piaţă financiară dezvoltată, care să prezinte următoarele caracteristici:

- să fie o piaţă nerestricţionată;

- să fie o piaţă care să acopere toate scadenţele;

- să existe instrumente şi mecanisme care să permită gestiunea riscurilor;

b) un sistem de reglementări bancare adaptat la condiţiile pieţei, astfel încât reglementările, atât monetare cât şi prudenţiale, să nu prezinte un obstacol în punerea în aplicare a unui management bancar performant.

Managementul bancar poate fi înţeles, pe de o parte, ca o formă de manifestare a cerinţelor, condiţiilor şi funcţiilor de ansamblu ale managementului adaptate condiţiilor specifice ale acestor categorii de instituţii care sunt băncile. Aceste condiţii specifice vizează:

a) obiectul tranzacţiilor îl reprezintă moneda, respectiv activele monetare;

b) activitatea principală este aceea de atragere, distribuire, utilizare şi creare, precum şi utilizarea şi gestiunea mijloacelor de plată;

c) specificitatea pieţei produselor şi serviciilor bancare;

d) gradul înalt de informatizare a activităţii bancare.

Managementul bancar se supune, deci, legităţilor generale ale ştiinţei managementului, dar are, în acelaşi timp, sisteme, tehnici şi metode specifice, precum şi modalităţi de conducere adecvate. Activitatea bancară comportă un risc, ceea ce conferă, de asemenea, o anumită specificitate procesului de management.

Pe de altă parte, managementul bancar cuprinde toate aspectele privind modul în care sunt organizate şi utilizate resursele băncii în scopul maximizării profitului şi eficientizării activităţii pe termen scurt, mediu şi lung.

În condiţiile în care o societate bancară şi-a stabilit obiectivele pe care vrea să le realizeze şi pieţele pe care va acţiona, ea trebuie să-şi stabilească şi politica pe care trebuie să o promoveze pentru obţinerea performanţelor stabilite, dar şi riscurile pe care este dispusă să şi le asume pentru a atinge aceste performanţe.

Asigurarea unui raport optim între profiturile şi riscurile bancare reprezintă o necesitate de prim ordin, fără de care managementul bancar ar fi compromis. Acest optim presupune valorificarea superioară a fondurilor băncii prin angajarea unor operaţiuni active care să asigure maximizarea profitului în condiţii de risc minime.

Adoptarea deciziilor privind relaţia profit – risc constituie, deci, un alt obiectiv al managementului bancar, care se consideră rezolvat în măsura în care permite dezvoltarea şi consolidarea băncii.

În condiţiile unui viitor incert banca se confruntă cu problema alegerii structurii activelor şi pasivelor sale, ştiut fiind că fiecare structură generează mai mult sau mai puţin un risc global. În aceste condiţii banca, prin alegerea volumului total şi a combinaţiilor de active şi pasive, caută să maximizeze profitul sau să menţină riscurile provenite din aceste sume şi combinaţiile lor la un nivel acceptabil, prin respectarea reglementărilor la care este supusă.

În acest context, pentru o bancă, se pune problema de a alege combinaţia de active şi pasive care maximizează profitul şi menţine riscul la un nivel acceptabil.

În concluzie, managementul bancar este forma de conducere, coordonare, monitorizare şi control proprie activităţii bancare ce are ca obiectiv principal stabilirea strategiilor şi tacticilor băncii de creştere a profitabilităţii pe termen scurt, mediu şi lung în condiţii de risc minim.

Managementul bancar urmăreşte, deci două obiective principale: optimizarea cantitativă şi structurală a activelor şi pasivelor în vederea creşterii profitabilităţii şi pe de altă parte, identificarea posibilităţilor de diminuare a riscurilor.

1.2 Principalele operaţiuni bancare

1.2.1 Operaţiunile pasive ale băncilor

În principiu, operaţiunile pasive reprezintă constituirea resurselor fiecărei bănci comerciale. Alături de operaţiunile active, cele pasive constituie baza activităţilor băncilor comerciale.