Gestiunea financiară - portofoliu de valori mobiliare

1. Piata financiara

Piata financiara poate fi considerata ca fiind o piata a capitalurilor, asigurand spatial de armonizare a cererii si a ofertei de resurse financiare. Pana acuma nu s-a ajuns la o definitie recunoscuta unanim a conceptului de piata financiara.

In viziunea anglo-saxona, piata financiara reprezinta un concept cu o sfera mai larga de cuprindere , ce include doua piete, respectiv cea monetara si cea de capital. Pe piata monetara se realizeaza atragerea si plasarea capitalurilor pe termen scurt prin intermediul unor piete precum cele inter-bancara, a scontului, a certificatelor de depozit, piata forex. Piata de capital este definita in aceasta viziune ca fiind piata valorilor mobiliare, ce asigura investirea pe termen mediu si lung, fiind formata din actiuni si obligatiuni.

In viziunea continental-europeana, conceptul cu sfera mai larga de cuprindere este cel de piata de capital, cu trei componente - piata monetara, piata financiara si piata imobiliara. Piata monetara este definita ca piata capitalurilor pe termen scurt, fiind reprezentata de piata interbancara. Piata financiara constitue piata capitalurilor pe termen lung , pe care se emit si se tranzactioneaza valorile mobiliare, respectiv actiuni si obligatiuni, contractele futures, options. Piata imobiliara reprezinta o piata specifica finantarii constructiei de locuinte.

In Romania, piata financiara a primit acceptiunea anglo-saxona, fiind adoptata de catre majoritatea teoreticienilor.

Pe piata financiar, analizata in sens larg, actioneaza numerosi agenti, fiecare cu propriile motivatii si particularitati de gestiune - firme, persoane fizice, intermediari, organisme de control.

Firmele, ca operatori pe piata financiara, sunt, in primul rand, utilizatori ai resurselor financiare disponibile pe aceasta piata. In al doilea rand, firmele pot actiona pe aceasta piata in cadrul segmentului achizitiilor, pentru a prelua controlul asupra unor altor firme. In al treilea rand, in anumite momente, firmele pot dispune de resurse financiare excedentare putand achizitiona titluri de pe piata, constituind o investitie atractiva din punct de vedere al lichiditatii.

Persoanele fizice actioneaza pe piata financiara, in general, pentru obtinerea de castiguri cat mai consistente. Acesti operatori decid fructificarea capitalurilor proprii prin intermediul Bursei de Valori, in conditiile asumarii unui anumit risc. In functie de atitudinea fata de risc, exista persone ce doresc reducerea acestuia (agenti cu aversiune fata de risc sau riscofobi), agenti indiferenti (neutri) fata de risc, precum si agenti ce doresc asumarea riscului (agenti cu inclinatie fata de risc sau riscofili). Pentru a putea efectua tranzactii pe piata bursiera, persoanele fizice sunt obligate sa apeleze la o serie de intermediari financiari (SSIF, banci, fonduri de investitii).

O prima categorie de intermediari o constituie SSIF-urile, societati de servicii de investitii financiare, prin intermediul carora se deruleaza, in schimbul unui comision, ordinele de vanzare sau de cumparare primite de la clienti .

Anumiti agenti pot prefera ca gestiunea resurselor financiare proprii sa fie asigurata de institutii specializate , care devin astfel detinatorii unui capital disponibil semnificativ, datorat multitudinii clientilor. In aceasta categorie pot fi incluse, desi nu actioneaza pe aceleasi segmente ale pietelor financiare, bancile, societatile de asigurari, fondurile mutuale, SSIF. Prin faptul ca dispun de un capital de dimensiuni considerabile, astfel de societati beneficiaza de reducerea costurilor unitare de tranzactionare, de procurare si prelucrarea informatiilor.

Organele de supraveghere constituie, de asemenea, organisme indispensabile desfasurarii normale a tranzactiilor pe piata financiara. Dintre acestea fac parte CNVM (Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare), infiintata prin Legea 52/1994, si reprezinta o autoritate administrativa autonoma avand drept scop: asigurarea bunei functionari a pietei valorilor mobiliare, asigurarea protectiei investitorilor impotriva practicilor neloiale, abuzive si frauduloase; stabilirea cadrului activitatii intermediarilor si agentilor de valori mobiliare.

De multe ori, guvernele si alte institutii implicate in procesul guvernarii se constituie ca operatori pe piata financiara. Rolul acestora nu este numai legat de procesul legislativ, dar si de calitatea de emitent al unor titluri de valoare tranzactionate pe aceasta piata.

Pietele organizate insele, ca institutii, apar ca operatori de piata prin reglementari menite a asigura functionalitatea pietei, dar si prin comisioane, ce determina modificarea atitudinii investitorilor. In Romania pietele organizate sunt: BVB (Bursa de Valori Bucuresti, BMFMS (Bursa Monetar Financiara si de Marfuri Sibiu), RASDAQ (piata extrabursiera, care a fuzionat cu BVB).

Calitatea procesului de evaluare si, implicit, performanta portofoliului depind de cantitatea si calitatea datelor disponibile. Printre factorii care pot crea probleme in modelarea proceselor aparute in gestiunea portofoliului se numara:

• Numarul de informatii disponibile, precum si informatiile folosite efectiv. Spre exemplu: indicatorii de rentabilitate, de risc, coeficientii de corelatie intre rentabilitati.

• Costurile de prelucrare a informatiilor . Dincolo de eforturile legate de procurarea unor informatii cat mai complete si corecte, trebuie recunoscut faptul ca activitatea managerului de portofoliu se bazeaza intr-o masura semnificativa pe activitatea de interpretare a informatiilor disponibile, astfel incat sa se asigure premisele unei previziuni corecte.

• Valori diferite ale cursurilor de cumparare, respectiv de vanzare, ale titlurilor tranzactionate. Diferentele sunt date de comisioanele aplicabile, dar si de piata specifica pe care se tranzactioneaza (principala, odd lot, deal). In plus, fixarea cursurilor asociate ordinelor este restrictionata la anumiti pasi de pret.

• Fiscalitatea si costurile de tranzactionare practicate. Castigurile de pe piata de capital sunt impozitate incepand cu acest an (2007), impozitul diferind in functie de momentul in care se vand actiunile. Castigul obtinut din vanzarea actiunilor intr-o perioada mai mica de un an calendaristic se impoziteaza cu 16%, iar pentru castigurile obtinute prin vanzarea actiunilor intr-un interval mai mare de un an calendaristic, impozitul este de 1%.

• Perioadele in care titlurile nu se tranzactioneaza. Majoritatea modelelor de gestionare a portofoliilor nu fac distinctie intre perioadele in care se tranzactioneaza efectiv si perioadele calendaristice, nu se poate pierde din vedere faptul ca anumite informatii relevante pot aparea in momente in care nu se realizeaza tranzactii.