Gestiunea riscurilor asociate activelor de creditare bancară

Scopul referatului este de a prezenta definirea riscului de creditare si principalele caracteristici ale acestuia.

Obiective

1. Definirea riscurilor bancare

2. Clasificarea riscurilor bancare

3. Contextul de manifestare a riscurilor bancare

4. Obiectivele managementului riscurilor bancare

5. Riscurile aferente activelor bancare si managementul acestora

5.1 Managementul riscului de creditare

Cuvinte cheie

ü Riscuri bancare

ü Riscuri de creditare

ü Managemanentul risclui bancar

ü Banca Transilvania

Introducere

1. Definirea riscurilor bancare

Riscul poate fi definit ca probabilitatea de apariţie a unui eveniment neprevăzut ce are ca efect modificarea rezultatelor obţinute. Conform acestei definiţii, efectele produse de apariţia riscului pot fi atât pozitive, cât şi negative.

De asemenea, se apreciează că „cei mai mulţi autori, atunci cand definesc riscul şi gestiunea riscului, se concentrează asupra funcţiei clasice a băncilor, de intermediere în sfera riscurilor financiare prin divizarea acestora; din acest punct de vedere este tratată îndeosebi problema unor pierderi neprevăzute la activele bancare, pierderi cauzate de riscuri de piaţă, de credit şi lichiditate” .

În practică, suntem interesaţi mai mult de efectele negative decât cele pozitive, întrucât în cazul producerii unui eveniment care are ca urmare efecte pozitive pentru noi, aceste efecte vor fi cuantificate şi atât, în timp ce efectele negative trebuiesc prevăzute şi preîntâmpinate.

Cuantificarea riscurilor presupune stabilirea unui punct de reper: benchmark – un nivel de calitate care poate fi utilizat ca standard în comparaţii:

- pericolul apariţiei pierderii

- şansa de câştig

Riscul descrie situaţiile în care factorii interni şi externi ai băncii acţionează de o manieră imprevizibilă asupra valorii de piaţă a acesteia.

Riscul are două componente :

- incertitudinea

- şi posibilitatea de apariţie a pierderilor ;

fără existenţa ambelor componente, nu se poate vorbi despre risc.

Obiectivul fiecărei bănci este acela de a-şi maximiza valoarea de piaţă în condiţiile menţinerii riscurilor la un nivel acceptabil.

Valoarea de piaţă este determinată în funcţie de valoarea comercială a contractelor deţinute (elemente de activ sau de pasiv), de reputaţia băncii şi de rating-ul acesteia.

2. Clasificarea riscurilor bancare

O clasificare succintă a riscurilor este prezentată de Hennie van Greuning şi Sonja Brajovic Bratonovic., care împart riscurile bancare în patru categorii:

I. Riscuri financiare, definite ca un grad de incertitudine privind veniturile viitoare, fiind de două tipuri:

- riscuri pure, care includ riscul de lichiditate, de credit, de solvabilitate şi care pot produce pierderi băncii dacă nu sunt gestionate corespunzător

- riscuri speculative, bazate pe arbitraj financiar şi care pot produce pierderi în cazul în care arbitrajul e făcut necorespunzător.Aici regăsim riscul de rată a dobanzii, riscul valutar, riscul de piată

Riscurile financiare au o mare interdependenţă şi pot induce o creştere a portofoliuluigeneral de risc al băncii. Astfel băncile care au structura activelor şi pasivelor în mai multe valute sunt expuse riscului valutar, care este corelat şi cu riscul de rată a dobanzii privind atragerea şi plasarea unor sume în diferite valute, ceea ce poate duce la un risc de lichiditate.