IFPS - raport de practică

Introducere

Importanţa fiscalităţii în economia naţională, atât ca mijloc major de acoperire a nevoilor bugetare, cât şi ca mijloc intervenţionist nu mai poate fi pusă la îndoială. Îmbrăcând diferite forme corespunzătoare diferitelor moduri de organizare socială, impozitul a servit întotdeauna un mijloc tradiţional de constituire a veniturilor statului reprezentând una din importantele surse de finanţare a cheltuielilor publice. Creşterea continuă a cheltuielilor statului ridică probleme în legătură cu găsirea surselor necesare pentru finanţare, iar dintre acestea, impozitele şi taxele ocupă locul hotărâtor.

Impozitele asupra contribuabililor reprezintă forme de redistribuire organizate de stat şi presupun o contraprestaţie din partea statului, dar nu directă şi nu imediată. Deşi porneşte de la capacitatea de plată a contribuabilului, de la veniturile sale nu există o relaţie de egalitate între impozitele plătite şi contraprestarea efectuată de stat. Diferenţierea apare din necesitatea promovării unei politici financiare de încurajare sau descurajare a unor activităţi şi sectoare de redistribuire pe plan teritorial de sprijinire a familiilor cu mulţi copii sau a diferitelor categorii socio-profesionale.

Ca parte integrantă a politicii economice a statului politica fiscală apare ca un instrument al Guvernului în influenţarea economiei, aplicarea căreia constă, în esenţă în determinarea mărimii cheltuielilor guvernamentale şi a impozitelor şi taxelor, a plăţilor transferabile sau a unei combinaţii a acestora care să ducă la realizarea scopurilor stabilite.

Politica fiscală trebuie să realizeze folosirea conştientă a întregului ansamblu de instrumente şi procedee cu caracter fiscal pentru stabilirea nivelului şi structurii prelevărilor obligatorii, operaţiile impozabile al regimului exonerărilor şi al deducţiilor în procesul repartiţiei produsului social şi în special, al venitului naţional pentru asigurarea rezervelor necesare la bugetul administraţiei de stat şi al administraţiilor locale în scopul realizării obiectivelor politice economice şi sociale din ţară.

Impozitul constituie un instrument cu caracter istoric şi cu implicaţii asupra sferei economico-sociale, fiind întotdeauna un mijloc tradiţional de constituire a veniturilor statului. Prelevarea stabilită prin lege, cu caracter obligatoriu, definitiv, pecuniar, fără contraprestaţie imediată şi directă, efectuată de către stat sau de administraţiile locale, reprezintă una din sursele importante de finanţare a cheltuielilor publice.

Politica fiscală, ca parte integrantă a politicii economice a statului, cuprinde ansamblul reglementărilor privind stabilirea şi perceperea impozitelor şi taxelor, caracterizând opţiunile formaţiunilor politice conducătoare, la un moment dat, privind sistemul fiscal adoptat.

La rândul ei, politica fiscală evoluează şi se perfecţionează continuu totdeauna, şi se adaptează corespunzător cerinţelor ivite într-o anumită perioadă, în funcţie de obiectivele politice, economice şi sociale din ţară.

Ansamblul pârghiilor, procedeelor, instituţiilor de administraţie şi reglementărilor fiscale, în curs de perfecţionare sau creare, va trebui să aibă în vedere starea economiei naţionale, strategia dezvoltării, asigurarea circulaţiei libere a capitalului, produselor şi serviciilor pe piaţa internă şi internaţională, necesitatea integrării economiei Republicii în circuitul european şi mondial.

Ţinând seama de rolul şi importanţa politicii fiscale în cadrul unei economii de piaţă, unul din obiectivele importante de tranziţie în Republica Moldova a fost şi va rămâne perspectivă reforma întregului sistem fiscal.

În contextul dezideratelor impuse de restructurarea sistemului fiscal în ţara noastră, în etapa actuală şi în perspectivă, în cadrul Ministerului Finanţelor, au existat preocupări pe linia posibilităţilor de implementare a Taxei pe valoarea adăugată , considerată ca una dintre cele mai moderne şi eficiente componente ale sistemului fiscal din ţările europei occidentale, acest sistem de impozitare indirectă fiind specific economiei de piaţă.

Problema reproiectării sistemului veniturilor bugetare, în raport de Taxa pe valoarea adăugată şi alte tipuri de impozite specifice unei economii de piaţă, se impune în condiţiile actuale, însă această reconsiderare trebuie să aibă la bază studii prealabile temeinic fundamentate, efectuate într-un anumit timp, care să fie suficient pentru implementarea în bune condiţii a unor tipuri noi de impozite.

Politica fiscală înseamnă utilizarea cheltuielilor guvernamentale şi a mijloacelor fiscale pentru a afecta cererea agregată. Deşi, la prima vedere politica fiscală pare relativ simplă, presupunând luarea unor decizii privind mărimea cheltuielilor guvernamentale a transferurilor şi a taxelor percepute într-o anumită perioadă, în realitate ea este destul de complexă.

Intervenţia statului în economie trebuie să fie îndreptată în primul rând la creşterea economică, folosirea efectivă a resurselor băneşti, a resurselor materiale şi a forţei de muncă, stimularea proceselor de investiţii şi activităţii de antreprenoriat, ţinând cont totodată de scopul principal al politicii fiscale.

Capitolul 1. Caracteristica generală a Serviciului Fiscal de Stat al Republicii Moldova

1.1 Istoricul Serviciului Fiscal de Stat al Republicii Moldova

Decenii de-a rândul sistemul fiscal autohton s-a dezvoltat paralel cu cel al URSS, după aceleaşi legi, principii şi regulamente, cuprinzând atât drepturile, cât şi obligaţiile, responsabilităţile inspectoratelor fiscale. În RSSM, ca şi în URSS, a fost stabilit un sistem strict centralizat de calculare şi încasare în buget a impozitelor şi altor plăţi percepute de la întreprinderile şi organizaţiile de stat, cooperativele agricole şi de producere, precum şi de la populaţie.

Primul document despre crearea inspectoratelor fiscale de stat orăşeneşti şi raionale este cel cu numărul 68 din luna martie 1990, aprobat de Sovietul Miniştrilor al RSSM. Tot atunci, pe lângă Ministerul Finanţelor, şi-au început activitatea anumite subdiviziuni fiscale, dar care nu intrau în componenţa organelor financiare locale.