Impactul cheltuielilor publice pentru asigurări sociale asupra activității economico-sociale

Capitolul 1. Caracterizarea generală a cheltuielilor publice pentru asigurările sociale

Ca urmare a accidentelor, bolilor, invaliditaţii care conduc la imposibilitatea prestării unei munci în condiţii normale, atât statul, cât si instituţiile publice şi private trebuie să asigure protecţia cetăţenilor. Asigurările sociale au menirea să prevadă în timp mijloacele şi măsurile de protecţie socială şi perfecţionarea acestora pentru ameliorarea situaţiilor în care cetăţenii nu deţin posibilitatea acoperirii cheltuielilor, ceea ce a dus la apariţia în fiecare ţară a unui sistem propriu de asigurări sociale.

Asigurările sociale au apărut ca o necesitate a ocrotirii si protecţiei persoanelor fizice. Prin acestea se iau măsuri corespunzătoare pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăţii, precum şi pentru asigurarea existenţei acelora care şi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza bolii, accidentelor, a atingerii unei anumite limite de vârstă. În ţările cu economie de piaţă foarte dezvoltată fondurile pentru asigurări sociale au un volum foarte mare şi se realizează în principal pe piaţa financiră privată. Instituţiile financiare specializate în asigurări sunt: companiile de asigurări, băncile, instituţiile de stat de asigurări, fondurile de pensii, fonduri pentru sănătate, pentru ajutoarele sociale.

Sursa principală de finanţare a cheltuielilor pentru acţiuni economico-sociale o constituie fondul bugetar, respectiv bugetul public. În mai multe ţări, o a doua sursă de finanţare o reprezintă anumite fonduri de destinaţie specială, cum sunt: fondul asigurărilor sociale, fondul de şomaj, fondul de sănătate, contribuţia pentru pensia suplimentară, alocaţia de sprijin, ajutorul de integrare profesională. O altă sursă de finanţare o reprezintă sponsorizările, ajutoarele financiare externe acordate, fie de către instituţii şi organisme intenaţionale (UNICEF, UNESCO), fie de alte state, de regulă, de către cele industrializate celor în curs de dezvoltare.

Prin conţinutul acestor, cheltuieli, sunt avute acţiuni de interes general ce se intreprind în scopul asigurării de servicii publice destinate populaţiei, în ansamblu, sau anumitor categorii ori indivizi, fie cu plată redusă faţă de costurile acestor, inclusiv sub forma abordării unor sume de bani (pensii, burse). Prin impactul care îl au asupra produsului naţional, cheltuielile apar drept consumuri definitive de resurse, determinând diminuarea PIB, prin contribuiţia adusă la crearea unor premise favorabile sporirii acestuia, deoarece majoritatea acţiunilor de acest fel antrenează creşterea capacităţii creatoare şi a potenţialului productiv al naţiunii.

Rolul îndeplinit de cheltuielile cu acţiuni economico-sociale a determinat statul modern să îşi asume sarcini sporite, vizând îmbunătăţirea posibilităţilor de acces al cetăţenilor la serviciile caracteristice acestui domeniu, cu atât mai mult, cu cât revoluţiile tehnico-ştiinţifice au amplificat nevoia de instituire şi cunoaştere, indicând ascensiunea omenirii.

1.1. Pensiile

Pensiile constituie cea mai importantă prestaţie de asigurări sociale acordată în cadrul sistemului public. Orice tip de pensie se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procură specială sau a tutorelui. Cererea de pensionare, împreuna cu actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, se depun la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului.

Tipuri de pensii:

o Pilonul I:

- pensia pentru limita de vârstă;

- pensia anticipată;

- pensia anticipată parţială;

- pensia de invaliditate;

- pensia de urmaş;

- pensia suplimentară.

o Pilonul II: Pensii obligatorii administrate privat

Sistemul de pensii obligatorii administrate privat este reglementat prin Legea nr 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat modificată şi completată de Legea nr. 23/2007.

Sunt obligatorii pentru persoanele în vârstă de până la 35 de ani, care sunt asigurate potrivit prevederilor din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi contribuie la sistemul public de pensii.

Sunt facultative pentru persoanele în vârstă de până la 45 de ani, care sunt deja asigurate şi contribuie la sistemul public de pensii.

La semnarea actului de aderare participanţii sunt informaţi asupra condiţiilor schemei de pensii private, mai ales în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile părţilor implicate în schema de pensii private, riscurile financiare, tehnice şi de altă natură, precum şi despre natura şi distribuţia acestor riscuri.

Persoana care nu a aderat la un fond de pensii în termen de 4 luni de la data la care este obligată prin efectul legii este repartizată aleatoriu la un fond de pensii de către instituţia de evidenţă. Legea defineşte instituţia de evidenţă ca instituţia care are ca atribuţie legală evidenţa asiguraţilor din sistemul public de pensii.

La momentul începerii activităţii de colectare, cuantumul contribuţiei este de 2% din baza de calcul. În termen de 8 ani de la începerea colectării, cota de contribuţie se majorează la 6%, cu o creştere de 0,5 puncte procentuale pe an, începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an.