Impactul cheltuielilor publice pentru asigurări sociale asupra activității economico-sociale

Capitolul 1 Cheltuieli publice pentru asigurări sociale: considerații generale

1.1. Definirea și caracterizarea cheltuielilor publice pentru asigurările sociale

Cheltuielile publice exprimă relații economico-sociale în formă bănească, ce se manifestă între stat, pe de o parte și persoane fizice sau juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării și utilizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcțiilor sale .

Din punct de vedere al conținutului economic, cheltuielile publice pot reprezenta:

- un consum definitiv de PIB (cheltuieli curente)

- avansare de PIB (cheltuieli de capital)

Securitatea socială cuprinde un ansamblu de prestații diferite care asigură persoanelor și familiilor acestora un venit minim și-i protejează în fața unor evenimente considerate ca fiind riscuri sociale, acestea acționând negativ asupra nivelului de trai. Riscurile sociale pot fi:

- Riscuri fizice (afectează parțial sau total capacitatea de muncă)

- Riscuri economice (împiedică o persoană să exercite o activitate producătoare de venit - șomajul)

- Riscuri sociale propriu-zise (afectează în mod substanțial veniturile persoanelor, cum sunt sarcini familiale, cheltuieli medicale etc)

Cheltuielile cu securitatea socială cuprinde mai multe componente: cheltuieli pentru asigurările sociale, cheltuieli pentru asistența socială, cheltuieli pentru protecție socială.

Cheltuielile cu protecția socială se concretizează sub forma ajutorului de șomaj și alocației de sprijin. Acestea se finanțează din bugetul asigurărilor sociale de stat pentru persoanele apte de muncă, dar fără ocupație și venituri, datorită lipsei locurilor de muncă sau a pregătirii profesionale neadecvate.

Ajutorul de șomaj se acordă sub forma unei sume de bani lunară, de care beneficiază anumite categorii de persoane, cu respectarea condițiilor specifice, calculându-se în baza unor procente din salariul minim pe economie.

Alocația de sprijin se acordă, pe o altă perioadă determinată, persoanelor care au beneficiat de ajutor de șomaj și nu au putut să se angajeze,dar sunt lipsiți, în continuare, de mijloace de trai, fiind stabilită tot ca o mărime procentuală din salariul de bază minim pe economie.

1.2. Importanța, necesitatea și conținutul economic al asigurărilor sociale

Asigurările sociale prezintă o importanță deosebită deoarece constituie unul dintre mijloacele de garantare, de realizare a drepturilor constituționale ale poporului. Ele reprezintă numai o parte din complexul de măsuri luate pentru realizarea unei vieți decente și civilizate a poporului român.

Asigurările sociale sunt o instituție obiectiv necesară a societății având sarcina de a rezolva protecția salariaților, cooperatorilor, asociaților, agricultorilor, pensionarilor și a familiilor acestora în cazuri de incapacitate de muncă temporară sau permanentă.

Necesitatea înfăpturii asigurărilor sociale decurge din faptul că participarea cetățenilor la desfășurarea procesului de producție sau la alte activități poate să pună salariații, agricultorii, cooperatorii, întreprinzătorii în imposibilitatea de a mai realiza muncă în condiții normale. Imposibilitatea de a munci are o serie de cauze: accidente, boli, maternitate, invaliditate sau atingerea anumitei limite de vârstă când omul nu mai poate munci. Acestea sunt motive pentru ca statul, regiile autonome, societățile comerciale, întreprinderile private, întreprinzătorii particulari etc să ia măsuri corespunzătoare pentru protecția cetățenilor, asigurându-le venitul necesar pentru traiul acestora și a familiilor lor.

Necesitatea realizării asigurărilor sociale este determinată și de grija deosebită pe care statul trebuie să o manifeste față de proprii cetățeni. Drepturile de asigurări sociale ale cetățenilor sunt garantate de Constituție, de Codul muncii și de alte acte normative.

Conținutul economic al asigurărilor sociale este determinat de trăsăturile orânduirii social-economice.

Asigurările sociale constituie acea parte a relațiilor social – economice bănești cu ajutorul cărora – în procesul repartiției produsul intern brut – se formează, se repartizează, se gestionează și se utilizează fondurile bănești necesare ocrotirii obligatorii a salariaților și pensionarilor din companiile naționale, regiile autonome, societățile comerciale, din rețeaua cooperației de consum și de credit, a membrilor cooperației meșteșugărești și a unităților agricole, a avocaților, a agricultorilor, a meșteșugarilor cu ateliere proprii, a întreprinzătorilor particulari, a slujitorilor cultelor, a personalului casnic care lucrează la persoane fizice, a persoanelor care, aflate în incapacitate temporară sau permanentă de muncă, deservesc blocurile de locatari, în caz de bătrânețe și în alte cazuri prevăzute de lege. De asemenea, asigurările sociale ocrotec și membrii familiilor acestor persoane .