Impactul cheltuielilor publice pentru asigurări sociale (pensii) asupra activității economico-sociale

CAP.I Cheltuieli publice pentru asigurări sociale

1.Necesitatea cheltuielilor publice și formele pe care acestea le ȋmbracă

Cheltuielile publice exprimă relaţii economice sociale în forma bănească care se manifestă ȋntre stat pe de o parte și persoanele fizice și juridice, pe de alta parte ȋn procesul repartizării și utilizării resurselor financiare ale statului în scopul îndeplinirii funcţiilor acestora.

Asigurarile sociale constituie acea parte a relaţiilor social-economice bănești cu ajutorul cărora ȋn procesul repartiţiei PIB se formează, se repartizează, se gestionează și se utilizează fondurile bănești necesare ocrotirii obligatorii a salariaţilor și pensionarilor din companiile naţionale, regiile autonome, societăţilor comerciale, din reţeaua cooperaţiei de consum și de credit, a membrilor cooperaţiei meșteșugărești și a unitaţilor agricole, a avocaţilor, a agricultorilor, a cultelor, a personalului casnic care lucrează la persoane fizice, a personalului care, aflat ȋn incapacitate temporară sau permanentă de muncă, deservește blocurile de locatari, ȋn caz de batrȃneţe și ȋn alte cazuri prevăzute de lege.

De exemplu avocaţii, membrii ai birourilor de avocaţi, sunt ocrotiţi prin asigurări distincte. De asemenea, există asigurări sociale pentru personalul diferitelor culte (preoţi, cȃntăreţi bisericești etc).

Fondurile pentru plata pensiilor și a indemnizaţiilor slujitorilor cultelor se constituie din contribuţiile de asigurari sociale calculate asupra fondurilor de salarii folosit de instituţiile respective.

Este necesar ca statul, companiile naţionale, regiile autonome, societaţile comerciale, unitaţi și organizaţii cooperatiste, asociaţiile, ȋntreprinderile private, ȋntreprinzatorii particulari etc să ia din timp măsurile corespunzătoare pentru protectia cetatenilor, asigurandu-le veniturile necesare traiului acestora si familiilor lor ȋn cazul ȋn care cetaţenii pot ajunge ȋn imposibilitatea de a mai presta o munca ȋn condiţii normale dobȃndite prin munca bunurilor și serviciilor necesare traiului lor și al familiilor lor ȋn diverse cauze cum sunt : accidentele, bolile, maternitatea, invaliditatea, precum și ca urmare a atingerii unei anumite limite de vȃrsta, cȃnd omul nu mai poate munci.

Drepturile de asigurări sociale ale cetatenilor sunt garantate de Constituţie, de Codul Muncii și de alte acte normative. Astfel Constituţia Romȃniei prevede :

Art.33 ’’Dreptul la ocrotirea sănătaţii este garantata.

Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătaţii publice. Organizarea asistenţei medicale și a sistemului de asigurare sociala pentru boala, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și paramedicale, precum și alte măsuri de protecţie a sănătaţii fizice și mentale a persoanei se stabilește potrivit legii.

Art.43.’’Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecţie socială, de natură să asigure cetaţenilor un nivel de trai decent. Cetaţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţa medicală ȋn unităţile de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asistenţă medicală prevăzute de lege’’.

Art.45.’’Copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecţie și de asistenţă ȋn realizarea drepturilor lor. Statul acordă alocaţii de stat pentru copii și ajutoare pentru ȋngrijirea copilului bolnav ori handicapat.’’

Aplicarea ȋn practică a politicii sociale a statului romȃn a contribuit la cristaliazarea și la perfecţionarea unui sistem naţional de asigurări sociale.

Acest sistem este constituit din următorele componente principale :

a) asigurările sociale de stat,

b) asigurările sociale din corporatia mestesugareaca si ale mestesugarilor cu ateliere proprii,

c) asigurările sociale din unitaţile agricole,

d) asigurările sociale ale agricultorilor cu gospodarie proprie,

e) asigurările sociale ale avocatilor,

f) asigurările sociale ale slujitorilor cultelor.

Cheltuielile publice sunt generate de nevoia de bani pe care o are mereu statul ȋn vederea ȋndeplinirii prerogativelor sale ȋn toate domeniile: ordine publica, siguranţa naţională, apărare, educaţie, economie etc. Finanţarea acestor domeni, obiective și acţiuni se concretizează ȋn bunuri și servicii publice, de care beneficiază membrii societaţii, cȃt și de bani propriu-zis, prin punerea acestora la dispozitia cetatenilor, in anuminte situatii in mod direct din fonduri publice.

In scopul realizării actului de educaţie, statul pune la dispoziţia instituţiilor de ȋnvătămȃnt baza materială necesară pentru tineri sau finanţări speciale pentru asigurarea protectiei sociale a acestora.

Bunurile se ȋmpart ȋn :

1. bunuri publice pure : sunt acele bunuri al cărui consum individual nu generează de regula sustragerea de la consumul lor a altui individ.

De exemplu : pacea și securitatea comunitaţii, apărarea naţională, iluminatul public, prevederea vremii, televiziunea publică etc. Consumul lor este deci neconcurenţial.

In categoria bunurilor publice pure se pot include printre altele :

- cele realizate ȋn general prin excluderea costurilor ridicate;

- cele produse direct de guvern, de autorităţile publice locale sau de firme private din finanţări sub control guvernamental, unde nu funcţionează condiţii de excludere prin cost, ci eventual o excludere din motive tehnice,

- cele distribuite direct prin bugetul de stat, sub forma subvenţiilor, prin prime de export, prime de producţie, transferuri bugetare etc.

- toate bunurile și servicii publice finanţate din fonduri publice sub forma de sprijin financiar sau informaţional.

2. bunuri mixte sunt preponderent semipublice și au un pronunţat caracter privat, dar produc externalităţi a căror existenţa influenţează decizia producătorilor și a consumatorilor, implicȃnd alocarea de resurse guvernametale, care schimba condiţiile de competiţie de pe piaţa.

Ele pot fi :

a) cu excludere : -bunuri publice sau externalităţile

- produse de firme private cu sprijin financiar de stat

- distribuie pe piaţa cu ajutorul subvenţiilor sau al impozitelor coercitive,

Ex.servicii de transport, servicii medicale etc

b)fără excludere: - se consuma colectiv dar sunt supuse unor cereri majore, care conduc astfel la aglomerare,

-produse de firme private sau direct de sectorul public pe seama fondurilor publice,

-distribuite pe piaţă sau direct din sectorul public

- finanţate din venituri din vȃnzări, din taxe pentru utilizarea sau din veniturile obţinute din impozite.

Ex.parcuri publice, săli publice de sport etc.