Impactul Evaziunii Fiscale asupra Mediului Economic și Social

CAP.1. EVAZIUNEA FISCALĂ ÎN ROMÂNIA:

CARACTERISTICI ŞI FORME DE MANIFESTARE

1.1.Consideraţii generale

În literatura de specialitate, evaziunea fiscalǎ este definitǎ ca fiind expresia sustragerii de la impunere a unei pǎrţi din materia impozabilǎ. În acest cadru, se apreciazǎ cǎ se manifestǎ douǎ forme de evaziune: la adǎpostul legii (legalǎ) şi cu încǎlcarea legii ( adicǎ ilicitǎ sau frauduloasǎ).

Evident, în cazul aşa numitei evaziuni legale, materia impozabilǎ se reduce pe baza diverselor cǎi premise de lege, astfel cǎ acţiunea nu dǎ naştere la contravenţii sau infracţiuni.

Evaziunea fiscalǎ frauduloasǎ se înregistreazǎ în condiţiile încǎlcǎrii legii, motiv pentru care contribuabilii ce o sǎvârşesc se aflǎ sub incidenţa pedepsei penale sau a sancţiunilor contravenţionale.

În cadrul noii legislaţii româneşti, a fost luatǎ în considerare şi aceastǎ problemǎ, avându-se în vedere realitatea manifestǎrii sale şi a tentaţiei unor contribuabili de a o sǎvârşi. În acest context , evaziunea fiscalǎ se defineşte ca fiind “ sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor şi altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurǎrilor sociale de stat şi a fondurilor speciale extrabugetare de cǎtre persoanele juridice române sau strǎine”1.

Pornind de la aceste aprecieri, considerǎm cǎ aşa numita “evaziune fiscalǎ legalǎ” nu existǎ, ci este vorba, în realitate, de a uza de prevederile legii pentru uşurarea sarcinii fiscale suportate de cǎtre contribuabil. În acest sens, ne exprimǎm pǎrerea cǎ ansamblul posibilitǎţilor oferite de cadrul legal pentru uşurarea sarcinii fiscale trebuie reţinut sub denumirea de “ facilitate fiscalǎ potenţialǎ”. Diminuarea efectivǎ a sarcinii fiscale, ca urmare a comportamentului adecvat al contribuabililor, poate fi denumitǎ “facilitate fiscalǎ împlinitǎ (sau efectivǎ)”.

Posibilitǎţile legale destinate sǎ uşureze sarcina fiscalǎ sunt diverse şi diferǎ de la o ţarǎ la alta în funcţie de voinţa puterii leguitoare. De aceea , în continuare, vom menţiona unele dintre acestea.

Astfel, în multe ţǎri se acordǎ reduceri ale impozitului pe venit în favoarea agenţilor economici care investesc o parte din profitul realizat în achiziţii de maşini şi alt echipament tehnic, stimulând acumularea de capital. De asemenea, se permite amortizarea acceleratǎ a capitalului fix, cu efectul diminuǎrii venitului impozabil, precum şi constituirea a diverse rezerve sau provizioane , care se scad din veniturile brute obţinute, astfel cǎ mǎrimea materiei impozabile se reduce. Asemenea facilitǎţi au fost reţinute şi de legislaţia fiscalǎ româneascǎ Astfel, în cazul contribuabililor mici, impozitul pe profit, aferent profitului folosit pentru modernizarea tehnologiilor de fabricaţie sau extinderea activitǎţii în scopul obţinerii de profituri suplimentare precum şi pentru investiţii destinate protejǎrii mediului înconjurǎtor, se putea

De asemenea, existǎ posibilitatea amortizǎrii în regim degresiv a capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, precum şi cea a aplicǎrii regimului de amortizare acceleratǎ, pe baza aprobǎrii date, la cerere, de cǎtre Ministerul Finanţelor.3

Pentru uşurarea sarcinii fiscale, în cazul companiilor transnaţionale, se realizeazǎ înfiinţarea unor filiale ale acestora în ţǎrile unde fiscalitatea este mai redusǎ, prin intermediul cǎrora se deruleazǎ partea cea mai însemnatǎ a operaţiunilor economice. În multe cazuri, aceste operaţiuni sunt fictive, înregistrându-se doar scriptic, în condiţiile unei alte derulǎri fizice- efective.

Alte oportunitǎţi la îndemâna contribuabililor se referǎ la:4

- dreptul oferit întreprinzǎtorilor de legislaţia nord-americanǎ de a-şi constitui ca asociaţi oculţi soţia şi copiii, astfel ca, în condiţiile unei impuneri progresive, impozitul total plǎtit bugetului de o asemenea asociaţie sǎ fie mai mic, întrucât venitul global se împarte la numǎrul asociaţilor, iar impunerea se realizeazǎ separat, pe fiecare în parte;

- împǎrţirea egalǎ între soţi a venitului global al familiei, indiferent de aportul concret al fiecǎruia dintre soţi la realizarea lui, astfel cǎ, prin impunerea separatǎ, impozitul plǎtit cǎtre stat sǎ fie mai mic;

- luarea în considerare, în anumite limite, a donaţiilor filantropice, indiferent dacǎ acestea au avut loc sau nu, diminuându-se, pe aceastǎ cale, venitul impozabil;

- posibilitatea optǎrii de cǎtre persoanele fizice pentru impunerea veniturilor proprii potrivit sistemului impunerii veniturilor societǎţilor de capital, în cazul cǎrora cotele de impozit sunt mai reduse faţǎ de cele aplicate la impunerea persoanelor fizice.

Multitudinea obligaţiilor pe care legile fiscale le impun contribuabililor, povara acestora, a stimulat în toate timpurile ingeniozitatea contribuabililor în a inventa procedee diverse de eludare a obligaţiilor fiscale.”Evaziunea fiscalǎ a fost întotdeauna activǎ şi ingenioasǎ pentru motivul cǎ fiscul lovind indivizii în averea lor îi atinge în cel mai sensibil interes: interesul bǎnesc.”5

Evaziunea fiscalǎ este unul din capitolele cele mai studiate atât de teoreticieni,cât şi de tehnicieni în materia fiscalǎ.Cu toate acestea, în pofida a tot ce scrie despre cauzele, modalitǎţile, amploarea, controlul sau sancţiunile privitoare la evaziunea fiscalǎ, cuvintele care desemneazǎ acest fenomen sunt imprecise, iar domeniul pe care-l exploreazǎ este incert.

Ca atare, evaziunea fiscalǎ este o noţiune dificil de precizat; în plus, nu exista o definiţie legalǎ a fraudei fiscale.