Cuprins
- 1. Scurt istoric al relaţiilor dintre România şi Uniunea Europeană
- 2. Costuri şi beneficii ale integrării Romaniei
- 2.1. Contribuţia României la bugetul Uniunii Europene
- 2.1. Fonduri europene adresate României
- Concluzii
Extras din proiect
1. Scurt istoric al relaţiilor dintre România şi
Uniunea Europeană
"Personal cred că, construcţia Europei este una dintre marile intreprinderi politice şi culturale născute din cultura democratică şi este fundamental ca acest proiect să aibă succes. Din păcate în multe tări europene a luat amploare scepticismul, inclusiv o anumită ostilitate faţă de ideea de Europa. Este bine că există ţări ca România care dau în Europa o speranţă şi abordează cu optimism ideea de integrare în marea comunitate a ţarilor europene."
Mario Vargas Llosa, 21 septembrie 2005, Bucuresti
Extinderea Uniunii Europene reprezintă un proces evolutiv cu efecte directe şi pozitive asupra dezvoltării economice a statelor membre dar şi a celor care aderă la această structură. Relaţiile dintre România şi construcţiile europene au început înainte de 1990, fiind încheiate acorduri privind comerţul cu produse textile, industriale, siderurgice şi infiinţându-se astfel, în 1981 Comisia Mixtă România-Comunitatea Economică Europeană. Din cauza nerespectării drepturilor omului aceste relaţii sunt suspendate în 1989 fiind reluate în cursul anului 1990 datorită noilor condiţii politice (anexa 1 şi anexa 2).
Acordarea României în 1991 statutul de invitat special pe lângă Comunitatea Europeană, dar mai ales semnarea, în 1993, Acordului European de Asociere între România şi Comunităţile Europene, a însemnat un pas important în procesul de integrare în Uniunea Europeană. Un an mai târziu acesta a fost modificat prin introducerea unor facilităti suplimentare vizând comerţul cu produsele agricole, urmând să intre în vigoare în 1995.
Uniunea Europeană a fost şi este în continuare deschisă oricărui stat european care îndeplineşte anumite criterii pentru dobândirea calităţii de membru. Acestea au fost stabilite de către Consiliul European de la Copenhaga în 1993, fiind cunoscute sub numele de "criteriile de la Copenhaga" şi se refera la:
- Stabilitatea instituţiilor ce garantează democraţia, statul de drept, drepturile omului, respectul faţă de minorităţi şi protecţia acestora.
- Existenţa unei economii de piaţă funcţionale, precum şi capacitatea de-a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor pieţei din interiorul Uniunii.
- Capacitatea de a-şi asuma obligaţiiile ce decurg din calitatea de membru al Uniunii Europene, inclusiv aderarea la ţelurile uniunii, politice, economice si monetare.
Aceste criterii constituie şi un mod de a supraveghea economia naţională a ţărilor membre ale Uniunii Europene, de a constata dereglările, cât şi de a asigura un tratament adecvat.
Pentru a putea adera la Uniunea Europeană, statul trebuie sa formuleze o cerere de aderare- o scrisoare în care să îşi exprime dorinţa de a deveni membru- urmând ca Consiliu U.E să decidă dacă statului respectiv îi va fi acordat statutul de candidat. În momentul în care candidatura unui stat este acceptată, acesta va beneficia de ajutor din partea Uniunii pentru a pregăti aderarea, fiind totodată monitorizat pentru a vedea dacă poate îndeplini criteriile aderării.
Pe baza Strategiei Naţionale de Pregătire a Aderării şi prin înfiinţarea Comisiei pentru elaborarea strategiei de integrare europeană, se formulează în 1995 cererea oficială de aderare la Uniunea Europeană. Din cauza rezultatelor neconcludente ale economiei şi ale administraţiei, se recomandă în anul 1997, ca România să nu fie inclusă în primul val de extindere a Uniunii Europene spre est.
Un rol semnificativ l-a avut Programul Naţional de Aderare la Uniunea Europeană, elaborat în iulie 1999, care a stat la baza deciziei Consiliului European de a deschide negocierile de aderare pentru România, alături de alte sase state candidate. Uniunea Europeană continuă monitorizarea pregătirilor de aderare şi consideră că România va fi capabilă să-si asume obligaţiile de membru de la 1 ianuarie 2007.
Consiliul Miniştrilor de Justiţie şi Afaceri interne ale Uniunii a decis renunţarea la regimul vizelor pentru cetăţenii români, începând cu 1 ianuarie 2002. Aceasta presupune libera circulaţie în spaţiul Schengen.
În decembrie 2004, Consiliul European de la Bruxelles, confirmă încheierea negocierilor de aderarea cu România, specificând programul de aderare: pe 25 aprilie 2005 se va semna Tratatul de Aderare a României, urmând ca în ianuarie 2007 să se realizeze aderarea efectivă.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Impactul Integrarii in Uniunea Europeana asupra Bugetului Public.doc