Implicații ale globalizării financiare asupra politicilor monetare

Introducere

Nici o definiţie a fenomenului globalizării nu este mai acoperitoare decât cea indusă de cunoscuta sintagmă a “satului planetar”si că, deşi prezentată ca un fenomen specific sfârşitului de secol şi de mileniu, globalizarea, sau cel puţin unele dintre dimensiunile sale, nu este lipstita de o lungă istorie. Sub acest din urmă aspect, globalizarea reprezintă consecinţa aproape naturală a cursului tot mai accelerat imprimat istoriei, dacă nu de Renaştere, atunci cel puţin de prima Revoluţie industrială.

Se poate spune că globalizarea este un proces care durează de secole. Primii Homo Sapiens erau nomazi, călătorind dintr-un loc în altul; triburile de indieni au călătorit cu multe secole în urmă din Mongolia spre America de Nord. Roma antică stabilise legături comerciale cu negustorii asiatici care se strângeau la o dată fixă în marea insulă Ceylon, în aşteptarea marii flote romane care venea dintr-un port de la Marea Roşie; marile descoperiri geografice din Evul Mediu au fost rezultatul unor călătorii intercontinentale. Prin urmare, “fluxurile” umane, de produse şi simboluri există de foarte mult timp.

Lucrul cel mai special în spaţiul nostru global este acela că dependenţele create prin reţelele de nivel planetar sunt atât de dense, încât creează o adevărată planetă . Ordinea mondială instituţională a dobândit o forţă destul de mare şi are o logică tot mai clar diferenţiată de configuraţiile locale pe care le străbate. Mişcările şi interacţiunile din spaţiul global au dobândit un caracter de-a dreptul “standardizat”prin instituţiile cu caracter global, astfel încât societăţile locale se simt nevoite să reacţioneze în sensul implicării în configuraţia de natură mondială.

Existenţa acestei configuraţii de ordin planetar are numeroase consecinţe pentru societăţile naţionale şi pentru actorii cu caracter internaţional . Aranjamentul instituţional care presupune existenţa statului naţional, a culturii naţionale şi economiei naţionale nu mai constituie un “model ideal” pentru societăţi. O dată cu conştientizarea globalizării, actorii sociali, politici şi economici trebuie să îşi raporteze acţiunile şi reacţiunile la această mişcare planetară. Toate aceste demersuri sunt intercondiţionate: deciziile de ordin politic afectează strategiile economice, care afectează reacţiile sociale şi invers. Astfel, în noua lume globală nu numai că trebuie să ne adaptăm dependenţelor dintre configuraţiile locale şi reţelele mondiale semiautonome, ci trebuie să acordăm o atenţie sporită acţiunilor condiţionate de reacţiile actorilor din cele trei sfere de acţiune.

Pentru conceptualizarea globalizării este necesară o anumită abstractizare. Este evident că ar trebui să distingem între cauzele iniţiatoare ale curentului, consecinţele şi posibilele sale relansări într-o lume în care graniţele devin din ce în ce mai puţin relevante.

1 Conceptul de globalizare

1.1 Elemente definitorii ale globalizării

Pentru unii, globalizarea este identificată cu “americanizarea”, alţii asociază termenul cu creşterea importanţei pieţei mondiale, în timp ce o a treia categorie utilizează conceptul pentru descrierea unei realităţi ideologice - globalizarea ca victorie a economiei de piaţă. Pentru cea mai mare parte a autorilor, conceptul dezbătut induce complexitate datorită raţiunilor subiacente atât de natură politică, cât şi economică şi socio-culturală. De obicei, globalizarea este asociată cu implicaţiile sale. Ea este văzută nu că un proces ireversibil, ci mai curând în perspectiva sa dinamică.

Una dintre cele mai utilizate definiţii ale conceputlui de globalizare este următoarea: “Globalizarea reprezintă procesul prin care distanţa geografică devine un factor tot mai puţin important în stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor transfrontaliere de natură economică, politică şi socioculturală. Reţelele de relaţii şi dependenţele dobândesc un potenţial tot mai mare de a deveni internaţionale şi mondiale”.

- “Globalizarea se referă la toate acele procese prin care popoarele lumii sunt încorporate într-o singură societate mondială, societatea globală” (Martin Albrow, 1990);

- “Globalizarea poate fi definită ca intensificarea relaţiilor sociale în lumea întreagă, care leagă într-o asemenea măsură localităţi îndepărtate, încât evenimente care au loc pe plan local sunt privite prin prisma altora similare, petrecute la multe mile depărtare, şi invers”

(Anthony Gidees, 1990);

- “Globalizarea este reţeaua globală care a adunat laolaltă comunităţi de pe această planetă, altădată dispersate şi izolate, într-o dependenţă mutuală şi o unitate ale unei singure lumi” (Emanuel Richter).

Trăsături specifice ale globalizării:

- Fenomenul de globalizare constă în integrarea tot mai puternică a ţărilor şi a popoarelor acestor ţări, ca urmare, pe de o parte, a reducerii însemnate a costurilor de transport şi comunicare, a eliminării barierelor din calea circulaţiei bunurilor, serviciilor, capitalurilor, cunoştinţelor şi a oamenilor, între state, precum şi a creării unei reţele de instituţii la nivel mondial, iar pe de altă parte, a interesului ţărilor de a soluţiona, cu eforturi unite, problemele grave comune- poluarea, terorismul, dezechilibrele economice şi financiare etc.;

- Globalizarea reprezintă un proces obiectiv împotriva căruia nimeni nu se poate sustrage iar forţele, reprezentând explozia demografică, revoluţia tehnologică şi revoluţia economică, provoacă tensiuni şi oportunităţi fără precedent, care trebuie cunoscute şi gestionate;

- Globalizarea este un fenomen care se extinde rapid în întreaga lume, provocând efecte pozitive şi negative în întregul sistem, precum şi schimbări de mari proporţii în natură şi în viaţa economică, socială şi politică a tuturor comunităţilor existente pe planetă;

- Globalizarea este considerată ca fiind unul dintre procesele economice, ecologice, sociale şi politice cele mai complexe pe care le-a cunoscut omenirea până în prezent.