Implicații ale Instrumentelor Financiare Derivate de Credit Asupra Activității Bancare

Activitatea bancară este supusă unei game largi de riscuri, cum ar fi riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul de piaţă. Pentru aceste riscuri, definiţiile pot varia întrucât graniţa dintre ele este foarte fragilă. O pierdere datorată lărgirii spreadu-ului de dobândă poate fi încadrată ca pierdere datorată riscului de piaţă sau ca pierdere datorată riscului de credit. Riscul de lichiditate implică şi alte riscuri, cum ar fi riscul de piaţă şi riscul de credit şi nu poate fi despărţit de acestea.

Obiectivul fiecărei bănci este acela de a-şi maximiza valoarea de piaţă în condiţiile menţinerii riscurilor la un nivel acceptabil.

Valoarea de piaţă este determinată în funcţie de valoarea comercială a contractelor deţinute (elemente de activ sau de pasiv), de reputaţia băncii şi de rating-ul acesteia.

Gestiunea modernă a riscului bancar presupune:

- identificarea riscurilor: are în vedere identificarea poziţiilor riscante care pot afecta rezultatul băncii;

- cuantificarea riscurilor: presupune exprimarea în cifre a posibilelor efecte ale producerii unei situaţii de risc asupra profitului bancar;

- elaborarea unei politici adecvate de gestionare a riscurilor: prin aplicarea unor instrumente specifice;

- controlul riscurilor: este necesar a se verifica dacă reglementările bancare sunt respectat şi dacă instrumentele de gestiune sunt corect aplicate;

- evaluarea performanţelor: presupune măsurarea performanţelor obţinute în urma acoperirii expunerilor la risc, arătând punctele ţări şi punctele slabe ale gestionării riscurilor.

I. Derivatele de credit – instrumente alternative de gestiune a riscului de credit

Riscul de credit se defineşte ca probabilitatea înregistrării unei pierderi cauzată de neîndeplinirea de către o contraparte sau un debitor a obligaţiilor prevăzute în contractul de credit. Riscul de credit apare aproape în toate activităţile financiare, şi, din acest motiv, este important să fie măsurat şi acoperit corespunzător.

Riscul de credit pentru care se doreşte protecţie se determină prin negocierea dintre părţi la încheierea contractului derivat şi este precis definit în contract. În literatura de specialitate dedicată derivatelor de credit, se utilizează des şi termenul “eveniment de credit” (credit event” pentru a desemna principalele riscuri de credit. În contractele încheiate între părţi, pot fi menţionate următoarele forme ale riscului de credit:

- înrăutăţirea rating-ului sub un anumit nivel minim;

- restructurare financiară sau a datoriei;

- faliment;

- neplata cuponului/dobânzii la scadenţă;

- modificarea spread-ului peste un anumit nivel maxim.

Instrumentele derivate de credit (sau instrumente derivate oe risc de credit) pot fi definite ca o “categorie de instrumente financiare, a căror valoare este derivată din valoarea de piaţă datorată riscului de credit al unei entităţi private sau guvernamentale, altele decât contrapartidele implicate în tranzacţia cu instrumente derivate pe risc de credit. Rolul derivatelor de credit este de a permite tranzacţionarea riscului de credit al unei entităţi (spread-ul de credit sau fluctuaţiile de preţ ce rezultă din modificarea calităţii creditului) între două părţi care nu au legături comerciale sau financiare cu entitatea al cărui risc de credit este tranzacţionat. Caracteristica principală a acestor instrumente este separarea şi izolarea riscului de credit, ceea ce facilitează tranzacţionarea riscului de credit în vederea duplicării, transferului şi hedging-ului sau, fără preluarea gestiunii asupra activelor de baza (credite, obligaţiuni).

În opinia altor autori binecunoscuţi din domeiu, derivatele de credit permit companiilor sa tranzacţioneze riscul de credit aproape în aceeaşi manieră în care se tranzacţionează riscul de piaţă, să diversifice riscul de credit şi să transfere riscul de credit către o a treia parte.

În esenţă, derivatele de credit sunt instrumente derivate tradiţionale reinventate pentru a permite transferul riscului de credit. Din această perspectivă, există trei tipuri de derivate de credit, ce se tranzacţionează pe pieţele OTC:

- contracte forward pe riscul de credit (credit spread forwards);

- contracte swap pe riscul de credit (credit default swap);

- opţiuni derivate de credit (credit default options).

Din punctul de vedere al bilanţului, instrumentele derivate de credit sunt active extrabilantiere a căror valoare, în cazul marilor bănci, depăşeşte de câteva ori valoarea activelor bilanţiere.