Impozite Directe și Indirecte

NOTIUNI GENERALE PRIVIND CONCEPTUL DE IMPOZITE INDIRECTE

1.1 RESURSELE FINANCIARE ALE STATULUI si STRUCTURA ACESTORA

Resursele reprezinta elemente ale bogatiei unei natiuni. Resursele constituite din produsul intern brut, la

care se adauga importul, sunt folosite pentru consum, formare brute de capital si export. Alaturi de

resursele materiale, umane si informationale, un rol deosebit de important îl au resursele financiare.

Resursele financiare reprezinta totalitatea mijloacelor banesti necesare realizarii anumitor obiective

economice, sociale sau de alta natura.

Resursele financiare ale societatii sau ale natiunii cuprind ansamblul resurselor financiare ale autoritatilor si

institutiilor publice, resursele intreprinderilor publice si private, resursele organismelor fara scop lucrativ,

precum si resursele populatiei. Volumul resurselor financiare ale societatii depinde de marimea produsului

intern brut, precum si de posibilitatea procurarii unor resurse financiare externe (imprumuturi, ajutoare,

donatii, etc.). Factorii care determina cea mai puternica influenta asupra nivelului resurselor financiare ale

societatii sunt: volumul si structura productiei, nivelul preturilor, raportul dintre formarea bruta de capital si

consum.

Având în vedere distinctia dintre finantele publice si cele private, se pune problema raportului dintre

resursele financiare ale societarii si resursele financiare publice. Acesta e un raport ca de la intreg la parte,

deoarece resursele financiare ale societatii au o sfera de cuprindere mult mai larga.

Astfel, resursele financiare publice includ:

- resursele administratiei de stat centrale, în care se cuprind impozitele si taxele, veniturile nefiscale,

împrumuturile, precum si alte resurse cu caracter întâmplator;

- resursele administratiei de stat locale si ale altor colectivitati publice cu autonomie financiara, în cadrul

carora cheltuielile sunt acoperite prin intermediul unor resurse variabile, cum sunt: impozitele, veniturile

nefiscale si taxele cu caracter local, transferurile (subventiile) primite de la administratia de stat centrala,

imprumuturile si alte resurse;

- resursele întreprinderilor publice cu caracter industrial, comercial sau de alta natura, care obtin venituri

din vânzarea produselor, efectuarea de lucrari sau prestarea de servicii. în anumite imprejurari, resursele

proprii ale acestor întreprinderi sunt completate cu resursele primite de la buget sau procurate pe piata

capitalului de împrumut;

- resursele asigurarilor sociale de stat, provenind în principal din cotizatiile pentru asigurarile sociale.

Nivelul resurselor financiare publice este determinat, în primul rând, de marimea cheltuielilor publice.

Aceasta dependenta nu este, însa, riguroasa. Deciziile cu privire la nivelul resurselor financiare publice sunt

influentate si de conditiile conjuncturale.

De la stat la stat, sistemul resurselor financiare publice difera, din punct de vedere al structurii sale. Cu

toate acestea, având în vedere principalele trasaturi caracteristice ale resurselor publice în tarile dezvoltate

si în cele în curs de dezvoltare, acestea pot fi grupate în functie de doua criterii si anume: dupa regularitatea

cu care se încaseaza la bugetul public national si dupa provenienta resurselor.

Dupa regularitatea cu care se încaseaza la buget, resursele financiare publice pot fi structurate în resurse

ordinare sau curente si resurse extraordinare, incidentale sau întâmplatoare.

Resursele ordinare sunt acelea la care statul apeleaza în mod obisnuit, în conditii considerate normale si

care se încaseaza la buget cu o anume regularitate. În aceasta categorie se includ:

- veniturile fiscale;

- contributiile pentru asigurarile sociale de stat;

- veniturile nefiscale.

Veniturile fiscale sunt venituri din: impozite directe asezate asupra venitului persoanelor fizice si juridice,

precum si asupra averii, din impozite pe consum, din taxe vamale, din taxe de timbru si de inregistrare.

Veniturile nefiscale cuprind prelevarile la buget cu titlu de dividend, redevente, chirii, arenzi etc. de la

intreprinderile si proprietatile de stat, veniturile de la institutiile publice si diverse alte venituri.

Resursele extraordinare sunt cele la care statul recurge în situatii exceptionale, când practic resursele

curente nu acopera cheltuielile. În grupa resurselor extraordinare se cuprind : emisiunea de bani de hârtie

peste necesitatile reale ale circulatiei banesti, împrumuturile de stat interne si externe, ajutoare si alte

transferuri primite din strainatate, precum si sumele rezultate din lichidarea participatiilor de capital în

strainatate, valorificarea peste granita a bunurilor statului etc.

Din punctul de vedere al provenientei lor, resursele financiare publice se pot grupa în resurse interne si

resurse externe.