Impozite indirecte - caracterizare generală

ARGUMENT

Într-o economie de piaţa “explozivă” în care mărfurile şi banii au ajunssa circule cu viteze uluitoare , marile tranzacţii se fac cu ajutorul bursei sau prin comerţ electronic, timpul este esenţial atât pentru cei care vând cât şi pentru cei care cumpără, iar calitatea loaca un rol mai important caniciodata.

Din economia de piaţă fac parte toţi oamenii, sunt o parte integrantă aacesteia, şi fiecare îşi aduce un aport mai mic sau mai mare; s-au creatorganisme secializate care să asigure calitatea, să diminueze timpul atât pentru vânzător cât şi pentru cumpărător.Circuitul financiar este dificil de urmărit atât de către societate cât şi deorganele de control care prin intermediul “impozitului pe profit” verifica corectitudinea agenţiilor economici. Evidenţă operaţiilor băneşti dintre societăţi şi persoane fizice sau juridice se poate efectua fie în numerar, fie fără numerar, direct prin banca; însă indiferent de metodă utilizată evidenţă se ţine cu ajutorul contabilităţi sau a finanţelor.

Capitolul I.

Notiuni generale privind impozitele

1.1 Impozitele şi taxele

Impozitele reprezintă preluare unei părţi din veniturile şi/sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispoziţia statului,în vederea contituirii resurselor financiare publice necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

Statul are dreptul de a instituii impozite prin organelle puterii legislative, respective prin Parlament şi, uneori, în anumite condiţii, prin instituţiile publice locale.

Impozitele au un caracter obligatoriu, se acordă cu titlul nerambursabil şi fără o contraprestaţie directă din partea statului.

Caracterul obligatoriu al impozitelor presupune că toate persoanle fizice şi/sau juridice care realizează venituri dintro anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere să particepe prin impozite la constituirea fondurilor generale ale societăţii.

Impozitele sunt plăti către stat care se fac cu titlul definitive şi nerambursabil, în sensul că odată făcute în scopul formării fondurilor generale ale societăţii, ele sunt utilizate numai la finanţarea unor acţiuni şi obiective necesare tuturor membrilor societăţii, şi nu la finanţarea unor interese individuale sau de grup.

Impozitul este o prelevare fără contraprestaţie sau fără vreun echivalent, în sensul că el se plăteşte în momentul şi la termenele prevăzute de lege, fără obligaţia din parteastatului de a presta plătitorului un echivalent direct şi imediat.

Rolul impozitelor se manifestă pe plan financiar, economic şi social:

a) Pe plan financiar, impozitul constituie principalul mijloc de asigurare a veniturilor bugetului de stat şi ale bugetelor locale.

b) În plan economic - Impozitul reprezintă un element component al mecanismului economico-financiar, acţionând că un instrument de încurajarea sau de formare a unei activităţi economice, de creştere sau de reducere a cantitatiii sau a consumului unui anumit produs, de impulsionare sau de îngrădire a comerţului exterior etc. Pe plan social, prin intermediul impozitelor, statul procedează la redistribuirea unei părţi importante din PIB între persoane fizice şi juridice.

c) Alături de impozite, taxele constituie cea de-a două categorie principal de venituri la bugetul de stat.

d) Taxa reprezintă plata efectuată de către persoane fizice sau juridice pentru serviciile prestate acestora către stat.

e) Taxele sunt încasate de la persoane care solicită o anumită activitate din partea unor instituţii ale statului sau care beneficiază de servii publice, altele decât cele cu character productiv. În plan economic. Impozitul reprezintă un element component al mecanismului economico-financiar, acţionând că un instrument de încurajarea sau de formare a unei activităţi economice, de creştere sau de reducere a cantitatiii sau a consumului unui anumit produs, de impulsionare sau de îngrădire a comerţului exterior etc. Pe plan social, prin intermediul impozitelor, statul procedează la redistribuirea unei părţi importante din PIB între persoane fizice şi juridice. Alături de impozite, taxele constituie cea de-a două categorie principal de venituri la bugetul de stat.