Impozite și Taxe Locale - Studiu de Caz

I. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND IMPOZITELE ŞI TAXELE LOCALE

Bugetele locale reprezintă partea principală a finanţelor locale prin care se asigură mobilizarea resurselor financiare necesare realizării acţiunilor din competenţa organelor administraţiei publice locale avînd menirea de a asigura dimensionarea cheltuielilor în limita veniturilor proprii, fundamentarea resurselor proprii, stimularea iniţiativei locale şi exercitarea controlului asupra utilizării fondurilor financiare.

Bugetele locale reflectă relaţii economice baneşti care apar cu prilejul constituirii şi repartizării de fonduri centralizate cu adresare generală la şi de la dispoziţia unităţilor administrativ-teritoriale, în scopul satisfacerii unor interese ale colectivităţilor publice locale.

Veniturile bugetelor locale sunt formate din veniturile proprii, veniturile din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, subvenţii primite de la bugetul de stat şi de la alte bugete, donaţii şi sponsorizări. În economia de piaţă o influenţă importantă o are în materie de venituri bugetare şi poziţia statului în societate, pornind de la proprietatea acestuia şi de la necesităţile colectivităţilor publice potrivit cu o anumită structura socio-demografică şi economică. O importanţă aparte o are şi politica financiară a statului în perioada de gestiune bugetară ca

segment al politicii economico-sociale de pe poziţia componentei politice dominante.

Bugetele locale cuprind două capitole principale: veniturile şi cheltuielile localităţilor. Bugetele locale se constituie în principal din venituri realizate pe plan local şi venituri primate de la nivel central. Veniturile şi cheltuielile se grupează în buget pe baza clasificaţiei bugetare aprobate de Ministerul Finanţelor Publice. Veniturile sunt structurate pe capitole şi subcapitole, iar cheltuielile pe parţi, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum şi alineate şi paragrafe, după caz. Cheltuielile prevazute în capitole şi articole au destinaţie precisă şi limitată.

Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se bazează pe constatarea ţi evaluarea materiei impozabile şi a bazei de impozitare în funcţie de care se calculează impozitele şi taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate şi a veniturilor obţinute din acestea, precum şi pe alte elemente specifice, pe serii de date, în scopul evaluarii corecte a veniturilor. Fundamentarea, dimensionarea şi repartizarea cheltuielilor bugetelor locale pe ordonatori de

credite, pe destinaţii, respectiv pe acţiuni, activităţi, programe, proiecte, obiective, se efectuează în concordanţă cu atribuţiile ce revin autorităilor administraţiei publice locale, cu priorităţile stabilite de acestea, în vederea funcţionării lor şi în interesul colectivităţilor locale respective. Fundamentarea şi aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se efectuează în stricta corelare cu posibilităţile reale de încasare a veniturilor bugetelor locale, estimate a se realiza.

Impozitele sunt o formă de prelevare a unei părţi din veniturile şi/sau averea persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Aceasta prelevare se face în mod obligatoriu cu titlu definitiv (nerambursabil şi fară contraprestaţie). Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înteles în sensul că plata acestora către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice şi/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datorează impozit.

Impozitele se clasifică după trasăturile de fond şi de formă astfel :

• Impozitele directe au caracteristic faptul că se stabilesc nominal în sarcina unor

persoane fizice şi/sau juridice, în funcţie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor legale de impunere şi se percep direct de la subiectul impozitului la anumite termene précis stabilite.

• Impozitele indirecte se percep cu ocazia vanzării unor bunuri şi al prestarii unor servicii (transport, spectacole, activităţi hoteliere etc.), fiind vărsate la bugetul public de către producători, comercianţi sau prestatori de servicii şi suportate de către consumatorii bunurilor şi serviciilor impozabile

În funcţie de scopul urmărit de stat prin introducerea lor, impozitele sunt:

• Impozite financiare instituite de stat în scopul realizarii de venituri necesare acoperirii cheltuielilor statului (impozitele pe venit, taxele de consumaţie ).

• Impozite de ordine introduse de stat în scopul limitării unei activităţi anume sau în vederea realizării unor obiective nefiscale cum sunt, de exemplu, introducerea unor accize ridicate asupra consumului de alcool şi tutun sau utilizarea unor taxe vamale antidumping în scopul limitarii importului anumitor mărfuri ce au pret de dumping.

După frecvenţa cu care se realizează (respectiv, se percep la buget), distingem:

• Impozite permanente (ordinare), care se percep cu regularitate (de regula anual), fiind înscrise în cadrul fiecarui buget public.

• Impozite incidentale (extraordinare) care se instituie în situaţii exceptionale (în situaţii de criză şi razboi) şi se percep o singura dată, motiv pentru care ele nu sunt înscrise în bugetul public.

Clasificarea impozitelor pentru bugetele locale:

• - venituri curente;

• - venituri fiscale;

• - venituri directe:

-impozitul pe profit şi impozite şi taxe de la populaţie.

- impozitul pe venitul liber profeşionistilor, meseriaşilor şi ale altor persoane

fizice independente şi asociaţiilor familiare;

- impozitul pe cladiri de la persoane fizice;

- taxa asupra mijloacelor de transport deţinute de persoanele fizice .

Prin bugetele locale se întelege bugetele de venituri şi cheltuieli ale unităţilor administrativ-teritoriale. Bugetele locale şi bugetele instituţiilor şi serviciilor publice de interes local se aprobă astfel :

- bugetele locale, de către consiliile locale, consiliile judetene şi consiliul judeţean al municipiului Bucuresti, după caz;

- bugetele instituţiilor şi serviciilor publice, finanţate integral sau parţial din bugetele locale, de către consiliile menţionate, în funcţie de subordonarea acestora;

- bugetele instituţiilor şi serviciilor publice finanţate integral din venituri extrabugetare, de către organul de conducere a acestora, cu avizul oradonatorului principat de credite.

Fiecare comună, oras, municipiu, sector al municipiului Bucuresti, judet, respective municipiul Bucuresti, întocmeşte bugetul local, în condiţii de autonomie potrivit legii. Între

aceste bugete nu există relaţii de subordonare.

Veniturile bugetelor locale se formează din impozite taxe alte venituri şi cu venituri cu destinaţie speciala, precum şi din sume şi cote defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cote adiţionale la unele venituri ale bugetului de stat şi ale bugetelor locale şi din transferuri cu destinaţie specială de la bugetul de stat. Impozitele şi taxele locale se stabilesc de către consiliile locale judeţene şi consiliul general al municipiului Bucureşti după caz în limitele şi în condiţiile legii. Din impozitul pe salarii datorat la bugetul de stat, unitatea plătitoare virează la data plăţii salariului, o cotă de 50% la bugetul de stat, 40% la bugetul unităţilor administrativteritoriale a căror rază se desfasoară activitatea şi 10% la bugetul judeţului respectiv.