Impozitele Directe

IMPOZITELE DIRECTE

Ne-am ales aceasta tema deoarece noi consideram ca impozitele sunt cea mai importanta resursa financiara a statului si cea mai veche, in ordinea aparitiei veniturilor publice . In decursul timpului impozitele directe au fost asezate si incasate in functie de nivelul de dezvoltare economica, fiind stabilite pe diferite bunuri materiale, diverse activitati, pe venituri sau pe avere.

Impozitele stabilite pe bunurile materiale sip e diverse activitati au fost treptat inlocuite cu impozitele pe venituri: salarii, renta si profit, si cu cele pe avere mobiliara sau imobiliara.

Intrucat impozitele directe sunt nominative, reglementate in functie de natura venitului sau a averii si au termene de plata stabilite si cunoscute in prealabil, ele sunt preferabile fata de impozitele indirecte.

Putem aprecia ca impozitele directe prezinta urmatoarele avantaje: constituie un venit sigur pentru stat; implinesc deziderate de justitie fiscala, deoarece sunt exonerate veniturile necesare minimului de existenta; au in vedere natura si marimea venitului impozabil; sunt usor de calculat si de perceput; reducerea impozitelor directe incurajeaza productia etc. Ele prezinta insa si urmatoarele dezavantaje: nu sunt agreabile platitorilor; se considera ca nu ar fi productive; conducerea statului nu are interes sa devina nepopulara prin marirea acestor impozite; pot conduce la abuzuri in ceea ce priveste asezarea si incasarea impozitelor.

1.CONSIDERATII GENERALE

1.1.CONTINUTUL SI ROLUL IMPOZITELOR

Definitia clasica a impozitului spune ca acesta este o contributie obligatorie, neconditionata si fara contraprestatie la suportarea sarcinii publice.

In legatura cu impozitul sunt de remarcat urmatoarele lucruri: impozitul nu este un scop in sine ci urmareste asigurarea satisfacerii sarcinii publice, adica participarea tuturor cetatenilor la cheltuielile publice; prin impozite se realizeaza si o redistribuire a veniturilor cetatenilor intre diferitele paturi ale populatiei; scopul initial al impozitului il reprezinta procurarea de resurse pentru autoritatea publica, dar de regula, lui i se asociaza si unul aflat dincolo de sfera financiara, anume faptul ca este folosit de stat pentru a-si asigura interventia in viata social-economica; ca regula generala, impozitul este o contributie obligatorie , neconditionata adica, contribuabilul nu poate pretinde prestarea unui serviciu de catre autoritatea publica; impozitul nu are o destinatie speciala.

Asociat impozitelor exista si categoria de taxe. Si taxele sunt instituite prin lege si au un caracter obligatoriu, dar au obiective precizate colectandu-se in anumite scopuri precise.

In cadrul taxelor exista si taxe care sunt obligatorii numai daca populatia solicita un serviciu si presupun o contraprestatie, adica sunt conditionate. Putem exemplifica in acest sens cu unele taxe administrative de genul taxelor notariale sau a taxelor de pasaport.

Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor publice. Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie directa din partea statului.

Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie inteles in sensul ca plata acestora catre stat este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datoreaza impozit.

Sarcina achitarii impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa prevazuta de lege.

Rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic si social, cel mai important fiind rolul impozitelor care se manifesta pe plan financar, deoarece acesta constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

Pe plan social, rolul impozitelor se concretizeaza in faptul ca prin intermediul lor, statul procedeaza la redistrubuirea unei parti importante din produsul intern brut intre grupuri sociale si indivizi, intre persoanele fizice si cele juridice.

Impozitul poate reprezenta o parghie financiara deosebit de importanta prin intermediul careia statul poate interveni in economie. De altfel, reprezinta cea mai eficienta cale prin care statul poate incuraja anumite tipuri de activitati sau de a determina restrangerea altora.

Prezentam, succint, cateva din modalitatile tehnice de tranformare a impozitului intr-un instrument al politicii economice si sociale: adaptarea bazei de asezare (de calcul) a impozitelor; instituirea de monopoluri; instituirea unui sistem de scutiri si inlesniri; supradimensionarea impozitelor; sisteme de restituire fiscala.