Impozitele Directe în România

Capitolul 1.IMPOZITELE: Notiuni generale

Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor publice. Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie directa din partea statului.

1.1 Rolul impozitelor

Impozitele îndeplinesc un rol care se manifestă pe plan financiar, economic şi social, diferit de la o etapă de dezvoltare a economiei la alta. Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar, în sensul că impozitele constituie mijlocul principal de procurare a resurselor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor publice. În general principala categorie de resurse financiare publice este constituită din impozite şi taxe, al căror randament creşte în perioada de expansiune economică, fără a mai fi necesară apelarea la noi impozite şi taxe.

Creşterea preţurilor si accentuarea fenomenelor inflaţioniste determină în anumite conditii, creşterea salariilor şi a profiturilor, care la rândul lor determină sporirea resurselor financiare provenite din impozitele directe pe venit.

Prin urmare, impozitele constituie unul din principalele instrumente de care statul dispune pentru redistribuirea veniturilor si averii . Ca prin impozite să se poată realiza obiective generale financiare, economice și sociale urmărite de către un stat la introducerea lor, este neescesar ca reglementarile fisale să fie cunoscute și respectateatate de organele f iscale, cât si de contribuabili.

1.2. Elementele impozitului

Printre elementele impozitului se numară:

• subiectul impozitului (contribuabilul) – persoana fizică sau juridică obligată prin lege sa plătească impozitul;

• suportatorul impozitului – persoana care suportă impozitul; de regulă, subiectul impozitului este şi suportatorul, insă sunt şi exceptii;

• obiectul impunerii – constituie materia supusă impunerii sau baza de impozitare;

• sursa platii impozitului – constă in mijloacele din care se plăteste de fapt impozitul; in unele cazuri, obiectul impozabil şi sursa impozitului coincid, alteori acestea sunt diferite;

• unitatea de impunere – reprezintă unitatea de măsură cu care se evalueaza obiectul impozabil;

• cota de impunere – reprezintă suma sau procentul care se aplică asupra bazei impozabile si cu ajutorul căreia se calculează impozitul;

Cotelede impozitare exprimate procentual pot fi:

- progresive;

- progresive în tranșe (la salarii);

- proporționale (la profit).

Cota de impunere poate fi aparentă (cea prevazuta de lege) sau reala (care poate fi mai mică sau mai mare decăt cea aparentă, datorită unui sistem de scutiri sau penalizări).

• termenul de plată arată când si cum (integral sau in rate) trebuie să se platească impozitul; sunt prevăzute in fiecare act normative instituitor de venituri bugetare, fie sub forma unui interval de timp, fie ca o zi fixă a plăţii.

• inlesnirile sunt prevăzute de actele normative institutoare de impozite şi taxe şi cuprind: scutiri, reduceri, bonificaţii, compensări sau restituiri de sume plătite in plus, amânări, esalonări, reesalonări, etc., de la plata impozitelor şi a altor venituri bugetare.

Capitolul 2. IMPOZITELE DIRECTE

2.1.Caracterizarea generală a impozitelor directe

Istoric privite, impozitele directe nu sunt un produs al capitalismului. Ele au existat şi în societăţile precapitaliste, dar în capitalism au devenit cea mai cuprinzătoare formă de impunere.

Impozitele directe sunt acele impozite ce se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau juridice în funcţie de veniturile ori averea acestora şi pe baza cotelor de impozit prevăzute de lege. Ele se stabilesc anual şi se percep direct de la contribuabili la anumite termene, fiind impozite individualizate, care se particularizează prin impactul imediat şi direct asupra plătitorului. Potrivit intenţiei legiuitorului, acest tip de impozite are o incidenţă directă, adică plătitorul este aceeaşi persoană cu suportatorul.

Impozitele directe se deosebesc de celelalte impozite (cum ar fi cele indirecte) prin asietă, după cota de impozitare, modul de încasare, precum şi prin efectele lor asupra contribuabililor, economiei şi veniturilor bugetare. Efectul lor economic constă în diminuarea veniturilor (scad după plata impozitului). În sistemul prelevărilor fiscale deţin o pondere ridicată - în general în jur de 50 de procente.

Caracteristicile impozitelor directe:

a) sunt nominative (stabilite pe numele persoanei fizice şi juridice);

b) se stabilesc pe veniturile/averea persoanelor fizice şi juridice;

c) se determină pe bază de documente: ştate de plată, roluri fiscale;

d) prevăd suma ce trebuie plătită de fiecare contribuabil;

e) sunt stabilite înainte de termenul de plată;

f) termenul de plată e stabilit prin lege (deci cunoscut de contribuabili).

Noţiunea de “impozit direct” provine de la faptul că cel ce are de plătit un asemenea impozit ia cunoştinţă “direct” şi din timp, înainte de termenul de plată, de materia impozabilă (venitul sau averea supusă impozitării), de cotele de impozit prevăzute prin lege pentru calculul impozitului, de modul de calcul al impozitului, de impozitul datorat şi termenele de plată.